cădea

CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca. 4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ♢ expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. ♦ (Determinat prin "în genunchi", "cu rugăminte" etc.) A se aşeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilinţă sau cu stăruinţă. II. intranz. fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre oraşe, poziţii strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuşi. A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-şi înceta existenţa, a nu mai fi în vigoare. 5. A nimeri din întâmplare, pe neaşteptate într-un loc sau într-o situaţie. ♢ expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... A căzut în extaz. ♢ expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 7. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărţi) A se arăta, a se vedea, a reieşi. 8. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înţelegere. III. refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A şedea bine; a se potrivi. – lat. cadere.

Trimis de valeriu, 24.11.2008. Sursa: DEX '98



A cădea ≠ a rezista, a (se) ridica, a supravieţui, a ţine

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



CĂDEÁ vb. 1. a pica. (Statueta a cădea de pe etajeră.) 2. v. prăbuşi. 3. a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul a cădea la pământ.) 4. a se prăbuşi, a se prăvăli. (Apa cădea de la înălţime, formând o cascadă.) 5. a scăpa. (Îi cădea pâinea din mână.) 6. a sări. (I-au cădea patru nasturi de la haină.) 7. v. lăsa. 8. a se aşeza, a se aşterne, a se depune, a se lăsa, a pica. (A cădea bruma peste câmpii.) 9. a da. (A cădea o ploaie zdravănă.) 10. v. apleca. 11. v. atârna. 12. a eşua, a pica. (A cădea la examen.) 13. a muri, a pieri. (A cădea la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a cădea într-o sâmbătă.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se cădea ca noi să stăm pasivi?) 19. v. reveni.

Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Sinonime



CĂDEÁ vb. v. afla, arunca, azvârli, fi, găsi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, situa, tăbărî, veni, zvârli.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cădeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cad, 1 pl. cădém, 2 pl. cădéţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. cádă, imper. 2 sg. cazi, 2 pl. cădéţi; part. căzút

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CĂDEÁ cad intranz. I. 1) A se mişca de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie; a pica. 2) A-şi pierde poziţia verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a pica; a se răsturna; a se prăvăli. ♢ cădea la pat a se îmbolnăvi grav. cădea din picioare a fi extrem de obosit. cădea în genunchi a) a se aşeza în genunchi în faţă cuiva, pentru a cere ceva; b) a manifesta umilinţă. 3) A se lăsa în jos, fără a se desprinde; a atârna. Părul cade pe spate. 4) (despre fenomene ale naturii) A veni în curând; a fi aproape; a se apropia. 5) pop. (despre sărbători, date) A avea loc. 6) (despre ostaşi) A muri în luptă. 7) (despre oraşe, fortificaţii etc.) A ajunge în mâna adversarului; a fi cucerit. 8) fig. A avea insucces; a nu reuşi. cădea la examen. 9) (despre guverne) A înceta de a fi la putere. 10) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a se pomeni; a se trezi; a pica. ♢ cădea pe mâna (sau în mâinile) cuiva a ajunge la discreţia cuiva. A-i cădea cuiva drag (sau la inimă) a-i deveni drag cuiva. 11) A fi cuprins în întregime. cădea în delir. 12) A se situa pe un anumit loc. Accentul cade pe prima silabă. II. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): cădea pe gânduri a se îngândura. cădea la învoială (sau de acord) a se învoi; a ajunge la o înţelegere. /<lat. cadere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CĂDEÁ se cáde intranz. 1) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cuveni. 2) A fi dator (din obligaţie morală); a se cuveni. ♢ Cum se cade cum se cere; cum trebuie. /<lat. cadere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cădeá (cád, căzút), vb. – 1. A se lăsa în jos, a pica. – 2. (Despre timp, precipitaţii) A se lăsa, a veni, a se apropia. – 4. A se arunca, a se precipita. – 5. A deceda, a sucomba. – 6. A nu reuşi, a da greş. – 7. A se preda, a se da bătut. – 8. A fi înlocuit, a-şi pierde funcţia. – 9. A decădea, a ajunge la o situaţie de inferioritate. – 10. A nu rezista ispitei, a ceda. – 11. (înv.) A deveni, a ajunge într-o situaţie (care nu este în mod obligatoriu de inferioritate). – 12. A nimeri întîmplător, a da de cineva sau ceva. – 13. A pica pe neaşteptate, a deranja. – 14. A ajunge în acelaşi punct, a coincide. – 15. A recădea, a reveni la. – 16. A suna armonios (se spune despre ritmul final al unei perioade retorice). – 17. (refl., impers.) A şedea bine; a se potrivi. – Mr. cad, cădeare; megl. cad, cădeari; istr. cǫdu. lat. cadēre (Puşcariu 249; REW 1451; Candrea-Dens., 207; DAR); cf. it. cadere, prov. cazer, fr. choir, cat. causer, sp. caer, port. cair. Din fr. cheoir der. v. fr. cheance, fr. change › rom. şansă. Sensul 17 coincide cu it. accadersi, abruz. accadé. La conjunctiv prezent, forma normală de pers. 2, să cazi, a dat naştere unei oscilări între formele corecte să cad, să cadă, şi formele analogice să caz, să cază, ca la alte vb. al căror radical se termină cu -d. cf. scădea. Der. cădenie, s.f. (convenienţă, uz stabilit); cădere, s.f. (acţiunea de a cădea; convenienţă; cascadă); cădinţă, s.f. (convenienţă); căzătură, s.f. (cădere; bătrîn ramolit; femeie pierdută, prostituată; tăietură de ziar, rest); căzător, adj. (care cade); căzut, adj. (înfundat în cap; potrivit; pofticios, pasionat); decădea, vb., formaţie neol.; precădere, s.f. (prioritate, preferinţă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER