prăbuşi

prăbuşi
PRĂBUŞÍ, prăbuşesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ refl. fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălţime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. fig. A lua sau a face să ia sfârşit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PRĂBUŞÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a prăbuşi casa pe el.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a prăbuşi un mal.) 4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a prăbuşi în prăpastie.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se prăbuşi de la înălţime, formând o cascadă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRĂBUŞÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prăbuşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prăbuşésc, imperf. 3 sg. prăbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prăbuşeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRĂBUŞ//Í prăbuşiésc tranz. A face să se prăbuşească. /<bulg. probusa(se)
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PRĂBUŞ//Í mă prăbuşiésc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (şi cu zgomot) de la înălţime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacţionare) A cădea de la putere (fiind depăşit de evenimente). 3) (despre fiinţe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranţe, vise etc.) A se risipi până la dispariţia completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se)
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

prăbuşí (prăbuşésc, prăbuşít), vb. – 1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. sb. probušiti, bg. probušam "a perfora" (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbuşitură, s.f. (ruină; loc pietros).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • pica — PICÁ1, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica… …   Dicționar Român

  • prăbuşire — PRĂBUŞÍRE, prăbuşiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăbuşi şi rezultatul ei; prăbuşeală. ♦ fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – v. prăbuşi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PRĂBUŞÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat,… …   Dicționar Român

  • prăvăli — PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuşi, a (se) trânti. ♦ refl. A fugi în goana mare, a se …   Dicționar Român

  • surpa — SURPÁ, surp, vb. I. 1. refl. (Despre maluri, povârnişuri etc.; la pers. 3) A se prăbuşi prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. tranz. fig. A răsturna pe… …   Dicționar Român

  • nărui — NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuşi; spec. a (se) ruina. ♦ refl. (Despre fiinţe) A se prăbuşi cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbuşindu se). – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • capota — CAPOTÁ, capotez, vb. I. intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându se peste cap prin ridicarea părţii din spate; (despre avioane) a se prăbuşi, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …   Dicționar Român

  • dărâma — DĂRÂMÁ, dărấm, vb. I. tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ refl. A se prăbuşi, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr un… …   Dicționar Român

  • povârni — POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrâneţe). 2. refl. şi tranz. A (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • degringola — degringolá vb., ind. prez. 3 sg. degringoleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEGRINGOLÁ vb. I. intr. (Rar) A se prăvăli treptat, a se prăbuşi; a decădea treptat. [< fr. dégringoler]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”