- povârni
- POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrâneţe). 2. refl. şi tranz. A (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98POVÂRNÍ vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. şi fam.) a se hâi. (Casa s-a povârni pe-o parte.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepovârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povârneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POVÂRN//Í povârniésc tranz. A face să se povârnească. /<bulg. povărna, sb. povrnutiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE POVÂRN//Í mă povârniésc intranz. 1) A-şi schimba poziţia normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrâneţe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboşa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (şi cu zgomot) de la înălţime sfărâmându-se; a se prăbuşi; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnutiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpovîrní (povârnésc, povârnít), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuşi. – 3. (refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. sl. cf., bg., cr. povrnuti "a răsuci" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (‹ rinąti) "a împinge", cu pref. po-. Der. povîrniş, s.n. (pantă; coastă); povîrnitură, s.f. (povîrniş, loc prăpăstios).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.