povârníş — s. n., pl. povârníşuri … Romanian orthography
pantă — PÁNTĂ, pante, s.f. 1. Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniş, coastă. ♢ loc. adv. şi adj. În pantă = înclinat, pieziş. ♢ expr. A cădea (sau a aluneca) pe … Dicționar Român
prăval — PRĂVÁL, prăvaluri, s.n. 1. Depresiune naturală (puţin adâncă) care face legătura între bălţi sau între acestea şi râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (reg.) Porţiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge… … Dicționar Român
şold — ŞOLD, şolduri, s.n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc şi coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulaţiei membrelor inferioare cu trunchiul. ♢ loc. adj. şi adv. Într un şold = (aplecat) într o parte, strâmb. ♢ expr. Cu mâna (sau … Dicționar Român
bair — BAÍR, bairuri, s.n. (Rar) Povârniş, deal. – Din turc. bayir. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DLRM BAÍR s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
cuestă — cuéstă s. f. (sil. cues ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CUÉSTĂ s.f. (geol.) Formă de relief ca un povârniş, apărută într o regiune în care stratele cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor… … Dicționar Român
piază — PIÁZĂ, pieze, s.f. 1. (În superstiţii; de obicei determinat prin rea sau bună ) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, fiinţă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (reg.; la pl.) Dispoziţie, chef; toane. 2. (înv. şi … Dicționar Român
piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… … Dicționar Român
ponor — PONÓR, ponoare, s.n. 1. (pop.) Povârniş abrupt sau adâncitură formată prin prăbuşirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. Formă de relief rezultată prin asocierea liniară şi laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un… … Dicționar Român
povârnitură — POVÂRNITÚRĂ s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime povârnitúră, povârnitúri, s.f. (înv.) 1. povârniş. 2. (în forma: pohârnitură) loc… … Dicționar Român
