- pantă
- PÁNTĂ, pante, s.f. 1. Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniş, coastă. ♢ loc. adv. şi adj. În pantă = înclinat, pieziş. ♢ expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuţit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare faţă de orizontală. – Din fr. pente.Trimis de valeriu, 14.09.2006. Sursa: DEX '98PÁNTĂ s. (geogr.) clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant, (rar) prăvălac, prăvăliş, (înv. şi reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezişea, povârghie, prăval, prăvălitură, răpăguş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) bair, povârnitură, (fig.) şold. (pantă a unui deal.)Trimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: Sinonimepántă s. f., pl. pánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÁNT//Ă pantăe f. 1) Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată; povârniş; coastă; versant. ♢ A aluneca (sau a cădea) pe o pantă a se lăsa atras. 2) fig. Tendinţă spre viaţa uşoară şi spre rău. 3) mat. Unghi ascuţit format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal; declivitate. 4) Tangentă trigonometrică a acestui unghi. /<fr. panteTrimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: NODEXPÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniş al unui teren, al unei suprafeţe; porţiune din traseul unei şosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna].Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DNPÁNTĂ s. f. 1. înclinare, povârniş al unui teren, al unei suprafeţe; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal. o ă unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. (< fr. pente)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpántă (pánte), s.f. – Clină, coastă. fr. pente.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERpántă (pánte), s.f. – Bandă de fier. săs. pant, e dubletul lui bandă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERPÁNTĂ2, pente, s.f. (înv.) Fâşie îngustă de metal (folosită la ferecatul roţilor). – pol. bant (< germ.).Trimis de gall, 08.07.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.