- şold
- ŞOLD, şolduri, s.n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc şi coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulaţiei membrelor inferioare cu trunchiul. ♢ loc. adj. şi adv. Într-un şold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ♢ expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în şold (sau în şolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie. A sta cu mâinile în şolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (fam.) A-şi pune mâinile în şold (sau în şolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ p. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulaţiei picioarelor cu trunchiul. ♦ fig. Coastă, povârniş. – cf. pol. s z o l d r a.Trimis de LauraGellner, 09.10.2008. Sursa: DEX '98ŞOLD s. (anat.) 1. (prin Munt.) şodolan. (şold la om.) 2. (Ban.) chiciu, slăbie. (şold la animale.)Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: SinonimeŞOLD s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant.Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: Sinonimeşold s. n., pl. şólduriTrimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficŞOLD şolduri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsă între coapsă şi mijloc. ♢ A sta cu mâinile în şolduri a nu avea nici o ocupaţie; a pierde timpul. A sta într-un şold a sta strâmb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zătoare articulaţiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată; coastă; pantă; povârniş; versant; costişă. /cf. săs. šoldărTrimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: NODEXşold, şoáldă, adj. (reg.; despre animale) şoldit (cu şoldul vătămat).Trimis de blaurb, 09.10.2008. Sursa: DARşold (-duri), s.n. – Coapsă, crupă. germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sódar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. şolduri. – Der. şoldea, s.m. (poreclă pentru şchiopi); şoldi, vb. (a se deşela, a se speti, a se lăsa într-o parte); şoldină (var. şoaldină), s.f. (durere în şold; plantă, Sedum acre); şoldiş, adv. (şchiopătînd); şoldit, adj. (se zice despre un cal care are un şold mai proeminent); şoldiu, adj. (cu şoldul vătămat; crăcănat, cu picioare scurte); şolduros, adj. (cu şolduri mari); şoldan, s.m. (persoană voluminoasă; păduche); şoldăni, vb. (a se deşala, a se lăsa într-o parte).Trimis de blaurb, 02.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.