escarpat — ESCARPÁT, Ă adj. (Rar) Povârnit, înclinat. [cf. fr. escarpé]. Trimis de LauraGellner, 11.03.2005. Sursa: DN ESCARPÁT, Ă adj. (despre un mal, un drum etc.) abrupt, povârnit, înclinat. (< fr. escarpé) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
plecat — PLECÁT, Ă, plecaţi, te, adj. 1. Îndreptat în jos sau într o parte; încovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lăsat într o parte; înclinat, povârnit. 2. Supus, ascultător; modest, respectuos. 3. Pornit dintr un loc; absent; fig. dus pe gânduri. – v. pleca.… … Dicționar Român
prăvălatic — PRĂVĂLÁTIC, Ă, prăvălatici, ce, adj. 1. (pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziş. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogoleşte, care vine la vale. – Prăvăli + suf. atic. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂVĂLÁTIC adj. v.… … Dicționar Român
înclinat — ÎNCLINÁT, Ă, înclinaţi, te, adj. 1. Aplecat în jos sau într o parte; oblic; încovoiat. 2. fig. Care are vocaţie, atracţie spre ceva. – v. înclina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCLINÁT adj., adv. 1. adj. v. apleca … Dicționar Român
aplecat — APLECÁT, Ă, aplecaţi, te, adj. Care şi a schimbat poziţia (verticală); îndoit, înclinat, plecat, adus. – v. apleca. Trimis de cata, 05.03.2004. Sursa: DEX 98 APLECÁT adj. 1. curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit.… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
hâit — HÂÍT, Ă, hâiţi, te, adj. (pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbuşit. [var.: hăít, ă adj.] – v. hâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂÍT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat … Dicționar Român
lăsat — LĂSÁT1 s.n. Faptul de a lăsa. ♢ Lăsatul (sau lăsata) secului = (în practica religioasă creştină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paştelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [var.: lăsáta s.f. art.] – v. lăsa … Dicționar Român
ponci — ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren. Trimis de blaurb, 17.08.2008. Sursa: DAR poncí, poncésc, vb. IV (reg.) a se împotrivi; a se certa. Trimis de blaurb, 17.08.2008. Sursa: DAR PONCI, E, ponci, e, adj. ( … Dicționar Român
ponciş — PONCÍŞ, Ă, poncişi, e, adj., adv. (reg.) I. adj. 1. (Despre ochi) Încrucişat, saşiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziş. ♢ expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciş = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II … Dicționar Român
