înclinat — ÎNCLINÁT, Ă, înclinaţi, te, adj. 1. Aplecat în jos sau într o parte; oblic; încovoiat. 2. fig. Care are vocaţie, atracţie spre ceva. – v. înclina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCLINÁT adj., adv. 1. adj. v. apleca … Dicționar Român
adus — ADÚS, Ă, aduşi, se, adj. Aplecat, încovoiat. – v. aduce. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Adus ≠ drept Trimis de siveco, 26.05.2008. Sursa: Antonime ADÚS adj. 1. aplecat, cocârjat, cocoşat, curbat, gârbov, gârbovit, înclinat,… … Dicționar Român
capră — CÁPRĂ, capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică,… … Dicționar Român
cursiv — CURSÍV, Ă, cursivi, e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar … Dicționar Român
hâit — HÂÍT, Ă, hâiţi, te, adj. (pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbuşit. [var.: hăít, ă adj.] – v. hâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂÍT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat … Dicționar Român
plecat — PLECÁT, Ă, plecaţi, te, adj. 1. Îndreptat în jos sau într o parte; încovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lăsat într o parte; înclinat, povârnit. 2. Supus, ascultător; modest, respectuos. 3. Pornit dintr un loc; absent; fig. dus pe gânduri. – v. pleca.… … Dicționar Român
povârnit — POVÂRNÍT, Ă, povârniţi, te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – v. povârni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POVÂRNÍT adj. 1. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, prăvălit, strâmb,… … Dicționar Român
rână — RẤNĂ s.f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ♢ loc. adv. şi (rar) adj. Într o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într o parte, strâmb. [var.: (reg.) rấlă s.f.] – lat … Dicționar Român
strâmb — STRÂMB, Ă, strâmbi, e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într o parte; aplecat,… … Dicționar Român
apleca — APLECÁ, apléc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi schimbe sau a şi schimba poziţia (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. tranz. (pop.) A alăpta. 3. refl. fig., A simţi… … Dicționar Român
