- rână
- RẤNĂ s.f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ♢ loc. adv. şi (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [var.: (reg.) rấlă s.f.] – lat. *rena (= renes).Trimis de dante, 04.07.2004. Sursa: DEX '98RÂNĂ s. v. coardă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerână s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÂNĂ f. (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. ♢ Într-o (sau pe o) rână a) întins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat într-o parte; strâmb; înclinat. /<lat. ren, renisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrînă (-ne), s.f. – 1. Coastă, latură, şold. – 2. Flanc, parte. – var. Mold. rîlă. Probabil lat. rēn (Philippide, Principii, 147; Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 685; Puşcariu 1462; S. Pop, Dacor., VI, 394; Byck-Graur 41; Candrea), cf. it., sp. rene, fr. rene, fr. rein, port. rim. Celelalte ipoteze sînr insuficiente: din sl. runo "piele de miel" (Cihac, II, 312, care face din rîlă un cuvînt separat, der. din pol. rynna "canal", cf. Conev 60); din lat. *olana "cot," cf. alb. ljërë (Giulea, Dacor., III, 562-67); din gr. ώληνῆ, lat. ulna (Giuglea, Dacor., XI, 106).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.