rană

RÁNĂ, răni, s.f. 1. Ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ♢ expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situaţia. A pune degetul pe rană = a găsi şi a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situaţii neplăcute. 2. fig. Durere morală, suferinţă, chin sufletesc. – Din sl. rana.

Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



RÁNĂ s. (med.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o rană adâncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o rană uşoară la mână.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



RÁNĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, semn, suferinţă, supliciu, tortură, urmă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ránă s. f., g.-d. art. rănii; pl. răni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÁNĂ răni f. 1) Vătămare locală a unui ţesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune. ♢ Bun de pus la rană se spune despre o persoană bună la inimă. A pune degetul pe rană a arăta care este situaţia adevărată, fără ocolişuri şi menajamente. 2) fig. Suferinţă morală. [G.-D. rănii] /<sl. rana

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ránă (rắni), s.f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s.f. (înv., rană).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER