tendinţă — TENDÍNŢĂ, tendinţe, s.f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva, înclinare, năzuinţă; pornire, acţiune conştientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcţie. ♦ Evoluţie a cuiva într un anumit sens. 2. Forţă… … Dicționar Român
plecare — PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în… … Dicționar Român
închinăciune — ÎNCHINĂCIÚNE, închinăciuni, s.f. (înv.) 1. Faptul de a se închina în faţa divinităţii; (concr.) rugăciune. 2. Aplecare în faţa cuiva; plecăciune; salut. – lat. inclinatio, onis. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCHINĂCIÚNE s. 1. v … Dicționar Român
abataj — abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată;… … Dicționar Român
anchiloză — ANCHILÓZĂ, anchiloze, s.f. Suprimare parţială sau totală a mişcărilor într o articulaţie; înţepenire a unei articulaţii. – Din fr. ankyloze. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANCHILÓZĂ s. (med.) anchilozare, înţepenire, prindere … Dicționar Român
aplecăciune — APLECĂCIÚNE s. v. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
aptitudine — APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar2. – Din lat. aptitudo, inis, fr. aptitude. Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
atracţie — ATRÁCŢIE, atracţii, s.f. 1. Forţă (gravitaţională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinare puternică pe care o fiinţă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva… … Dicționar Român
clisis — clísis s.f. (înv.) aplecare, dispoziţie, înclinare, îndemn (spre ceva). Trimis de blaurb, 01.08.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – … Dicționar Român
