anchiloza — ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. tranz. şi refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ refl. fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98 ANCHILOZÁ vb … Dicționar Român
anchilózã — s. f., g. d. art. anchilózei; pl. anchilóze … Romanian orthography
anchilozare — ANCHILOZÁRE, anchilozări, s.f. Faptul de a (se) anchiloza. – v. anchiloza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANCHILOZÁRE s. v. anchiloză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime anchilozáre s. f., g. d. art. anchilozării; … Dicționar Român
anchilozat — ANCHILOZÁT, Ă, anchilozaţi, te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – v. anchiloza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANCHILOZÁT adj. (med.) 1. înţepenit, prins. (Cu articulaţiile anchilozat.) 2. v. inert … Dicționar Român
anchilozant — anchilozánt adj. m., pl. anchilozánţi; f. sg. anchilozántă, pl. anchilozánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANCHILOZÁNT, Ă adj. care anchilozează. (< anchiloza + ant) Trimis de … Dicționar Român
artrodeză — ARTRODÉZĂ s.f. Suprimare chirurgicală a mobilităţii unei articulaţii. [< fr. arthrodèse, cf. gr. arthron – articulaţie, desis – legătură]. Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN ARTRODÉZĂ s. f. operaţie destinată a provoca anchiloza… … Dicționar Român
prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… … Dicționar Român
prindere — PRÍNDERE, prinderi, s.f. Acţiunea de a (se) prinde şi rezultatul ei; prins1. – v. prinde. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRÍNDERE s. I. 1. apucare, luare, prins. (prindere vasului cu mâna.) 2. v. înhăţare. 3. v. fixare. 4. v.… … Dicționar Român
înţepeni — ÎNŢEPENÍ, înţepenesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni ţeapăn, a nu şi mai putea mişca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. tranz. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ refl. fig. A rămâne neclintit într o … Dicționar Român
înţepenire — ÎNŢEPENÍRE s.f. Faptul de a (se) înţepeni. – v. înţepeni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŢEPENÍRE s. 1. v. fixare. 2. (med.) înţepeneală. (Senzaţie de înţepenire.) 3. v. anchiloză. 4. v. înmăr murire … Dicționar Român
