- înţepeni
- ÎNŢEPENÍ, înţepenesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni ţeapăn, a nu-şi mai putea mişca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. tranz. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ refl. fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpăţâna. 3. tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locaşul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + ţeapăn.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A înţepeni ≠ a (se) dezmorţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNŢEPENÍ vb. 1. v. fixa. 2. a fixa, a pecetlui. (înţepeni piatra pe mormânt.) 3. (med.) v. anchiloza. 4. v. amorţi. 5. v. înmărmuri. 6. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A înţepeni de spaimă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNŢEPENÍ vb. v. consolida, întări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînţepení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţepenésc, imperf. 3 sg. înţepeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţepeneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNŢEPEN//Í înţepeniésc 1. intranz. 1) (despre corp sau părţi ale lui) A-şi pierde (temporar) capacitatea de a reacţiona la excitanţi exteriori; a deveni ţeapăn; a amorţi. 2) (despre mortar, glod etc.) A trece în stare solidă; a se întări; a se învârtoşa; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face să devină ţeapăn. 2) pop. (obiecte) A întări ca să nu se mişte; a fixa. înţepeni un stâlp. /în + ţeapănTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNŢEPEN//Í mă înţepeniésc intranz. A lua o poziţie rigidă, rămânând ca înfipt. /în + ţeapănTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.