- încleia
- ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. tranz. 1. A unge, a îmbina şi a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ refl. A se lipi. ♦ refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ refl. A se face, a deveni cleios. ♦ refl. fig. (Despre fălci) A se încleşta; (despre limbă) a se înţepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluţii coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [prez. ind. şi; încléi] – În + clei.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A încleia ≠ a descleia, a dezlipiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (tehn.) a ancola.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîncleiá vb., ind. prez. 1 sg. încleiéz, 3 sg. şi pl. încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. încleiéze; ger. încleíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCLE//IÁ încleiaiéz tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluţie sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părţi ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + cleiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (de-spre obiecte sau despre părţi ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanţe lipicioase. ♢ A i încleia (cuiva) fălcile a i se încleşta (cuiva) fălcile. A i încleia (cuiva) limba (în gură) a-i înţepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanţe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a încleiat de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + cleiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.