descleia

descleia
DESCLEIÁ, descleiéz, vb. I. tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ♢ refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla şi a curăţa de substanţe cleioase firele de mătase naturală sau ţesăturile de bumbac. – Des1- + clei.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESCLEIÁ vb. (text.) a dezancola. (A descleia o ţesătură.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. şi pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. descleiéze; ger. descleínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCLE//IÁ descleiaiéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (ţesături) A curăţa de apret sau de substanţe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESCLE//IÁ pers. 3 se descleiaiáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanţă cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • descleiere — DESCLEIÉRE, descleieri, s.f. Acţiunea de a (se) descleia şi rezultatul ei. ♦ Operaţie de finisare a ţesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea ţeserii. – v. descleia. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • dezancolat — dezancolá vb. → ancola Trimis de siveco, 09.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic  DEZANCOLÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A (se) descleia, a (se) dezlipi; a (se) produce operaţia de dezancolare. [< fr. désencoller]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • dezancola — DEZANCOLÁ vb. (text.) a descleia. (A dezancola o ţesătură.) Trimis de siveco, 09.01.2009. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dezlipi — DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ refl. (Adesea fig.) A se depărta …   Dicționar Român

  • lipi — LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părţi de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ spec. A… …   Dicționar Român

  • încleia — ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. tranz. 1. A unge, a îmbina şi a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ refl. A se lipi. ♦ refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ refl. A se face, a deveni cleios. ♦ refl. fig. (Despre fălci) A se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”