prinde

PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinţii, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. tranz. fig. A lua cunoştinţă de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ♢ expr. (intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. refl. A-şi încleşta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăţa. 4. refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu braţele. II. tranz. 1. A ajunge din urmă (şi a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mişcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârşite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ♢ expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a minţit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ♢ expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. fig. (Despre stări fizice sau sufleteşti) A cuprinde (pe neaşteptate); a copleşi. ♦ A absorbi. III. 1. tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agăţare. ♦ refl. A rămâne fixat sau agăţat (de sau în ceva). ♦ fig. A înregistra, a fixa şi a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. tranz. A înhăma; a înjuga. 3. refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. refl. şi tranz. (pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ♢ expr. A se prinde chezaş (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămăşag. IV. 1. refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ♢ expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ refl. şi tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i şedea cuiva bine, a i se potrivi. 3. refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. v. 1. tranz. A începe să... ♢ expr. (refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înţelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. refl. (pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. tranz. A obţine, a căpăta, a dobândi. ♢ expr. (fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrăşa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câştiga experienţă, a se face om de treabă. A prinde viaţă = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ fig. A-şi însuşi o cunoştinţă, o deprindere etc., a învăţa (de la altul). 2. intranz. şi refl. A se dezvolta după transplantare, a creşte. ♢ expr. (tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forţă, putere. VII. refl. fig. (fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanţe) A se coagula, a se închega. [prez. ind. şi: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – lat. pre(he)ndere.

Trimis de ana_zecheru, 17.05.2007. Sursa: DEX '98



A (se) prinde ≠ a (se) desprinde

Trimis de siveco, 10.03.2009. Sursa: Antonime



PRÍNDE vb. I. 1. v. înhăţa. 2. (reg.) a prijini. (prinde pietricele în palmă.) 3. v. lua. 4. v. îmbrăţişa. 5. v. fixa. 6. a fixa, a pune. (prinde olanele pe casă.) 7. v. agăţa. 8. a se agăţa, a se apuca, a se atârna, a se ţine, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgârţa. (Se prinde de crengi ca să nu cadă.) 9. a se agăţa, a se fixa. (Viţa de vie se prinde de araci.) 10. v. îmbina. 11. v. suda. 12. v. lipi. 13. v. aplica. 14. v. înhăma. 15. v. înjuga. 16. v. aresta. 17. v. captura. 18. v. vâna. 19. v. pescui. 20. v. surprinde. II. 1. v. cârpi. 2. a se coagula, a se închega, (Transilv.) a se strânge. (Laptele s-a prinde.) 3. v. anchiloza. III. 1. v. recepţiona. 2. v. auzi. 3. a afla, a găsi. (Voia să-l prinde singur ca să-i poată vorbi.) 4. a ajunge, (înv. şi pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeţi, vă prinde eu din urmă.) 5. a ajunge, a apuca. (Se grăbeşte să prinde trenul.) 6. v. apuca. 7. a ajunge, a apuca, a surprinde. (Ploaia i-a prinde în câmp.) 8. v. cuprinde. 9. v. răzbi. 10. v. copleşi. IV. 1. a i se potrivi. (Aerul ştrengăresc o prinde de minune.) 2. v. însuşi. 3. a izbuti, a reuşi. (Viclenia lui nu a prinde.) v. începe.

Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonime



PRÍNDE vb. v. accepta, admite, angaja, aprecia, aproba, asocia, astâmpăra, băga, calcula, calma, căpăta, concepe, consimţi, contracta, cuceri, dobândi, domoli, estima, evalua, face, făgădui, folosi, grupa, intra, intui, încadra, încerca, închiria, încuviinţa, îndatora, îndupleca, înfrunta, îngădui, îngheţa, însărcina, însoţi, întovărăşi, întrebuinţa, întrece, înţelege, învoi, lăsa, linişti, lua, măsura, obliga, obţine, ocupa, paria, permite, potoli, preţui, prii, primi, procrea, promite, pune, recurge, rumeni, servi, sesiza, sluji, socoti, solidifica, tempera, tocmi, uni, utiliza, uza, vârî.

Trimis de siveco, 26.05.2008. Sursa: Sinonime



prínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeţi, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. príndă; imper. 2 sg. prínde; part. prins

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PRÍNDE prind 1. tranz. 1) (despre fiinţe) A apuca ţinând strâns. ♢ prinde în braţe a îmbrăţişa. 2) (despre mecanisme, instrumente etc.) A apuca imobilizând şi reţinând. Uşa mi-a prins rochia. 3) A sesiza prin simţuri şi cu ajutorul gândirii; a percepe. A prins repede mişcările. prinde un gând. ♢ A (nu) prinde de veste a (nu) observa; a (nu) băga de seamă. prinde firul a înţelege; a pricepe. 4) (fiinţe în mişcare) A ajunge din urmă apucând. ♢ Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde nici unul v. IEPURE. Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci v. PISICĂ. 5) (persoane care au comis fapte reprobabile) A reţine, privând la libertate; a captura. 6) A descoperi în momentul săvârşirii unei fapte condamnabile. ♢ prinde (pe cineva) cu minciuna a constata că (cineva) a minţit. prinde cu mâţa-n sac (sau cu ocaua mică) v. MÂŢĂ. 7) (vehicule sau persoane gata de plecare) A găsi în ultimul moment; a apuca. ♢ prinde momentul (sau ocazia, prilejul) a nimeri momentul (ocazia sau prilejul) potrivit. 8) (despre evenimente, fenomene ale naturii) A apuca pe neaşteptate. L-a prins furtuna în pădure. 9) (despre stări fizice sau morale) A cuprinde în întregime; a copleşi. L-a prins o dorinţă de plecare. Nu-l prinde somnul. ♢ prinde tovărăşie a se întovărăşi. 10) (obiecte) A alătura fixând. prinde o broşă în piept. ♢ prinde în jug a înjuga. 11) (despre îmbrăcăminte) A se potrivi dând o înfăţişare plăcută. 12) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a începe. A prins a vorbi. 13) (însuşiri sau stări noi) A căpăta transformându-se. prinde mucegai. ♢ prinde la putere a deveni mai puternic. prinde la carne a se îngrăşa. prinde rădăcini a se stabili definitiv într-un loc. prinde la minte v. MINTE. A-şi prinde pofta (sau foamea, setea etc.) a-şi satisface cât de cât pofta (sau foamea, setea etc.). A-i prinde cuiva bine a-i fi de folos. 14) A face să se prindă. 15) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a captura. 2. intranz. fig. fam. (despre manifestări umane) A fi luat drept valabil. Şiretenia a prins. /<lat. pre[he]ndere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE PRÍNDE mă prind intranz. 1) (despre fiinţe) A se apuca strâns (de ceva sau de cineva); a se agăţa. ♢ prinde în horă (sau în joc) a începe să danseze în horă (sau în joc). 2) (despre obiecte) A se fixa întâmplător (de ceva). S-a prins un scai de rochie. ♢ Nu se prinde mâncarea de cineva nu-i prieşte mâncarea cuiva. 3) A se aranja participând (la o acţiune). prinde la discuţie. ♢ prinde frate de cruce a lega prietenie prin jurământ de credinţă. 4) (urmat de un conjunctiv) A cădea de acord; a se învoi; a consimţi; a accepta. S-a prins să-i fie nănaş. 5) (despre plante proaspăt răsădite) A continua să crească, dezvoltând rădăcini. 6) (despre lapte, răcituri etc.) A căpăta consistenţă; a se coagula; a se conglutina; a se închega. /<lat. pre[he]ndere

Trimis de siveco, 05.06.2008. Sursa: NODEX



prínde (prínd, príns), vb. – 1. A apuca. – 2. A lua, a captura. – 3. A surprinde, a lua prin surprindere. – 4. A înhăţa, a înşfăca. – 5. A ademeni, a înşela. – 6. A percepe, a înţelege. – 7. A ajunge din urmă. – 8. A obţine, a dobîndi, mai ales un preţ. – 9. A conţine, a cuprinde (în braţe). – 10. A ocupa, a ţine ocupat (mai ales la part.). – 11. A începe. – 12. A da rădăcini, a se înrădăcina. – 13. A se solidifica un solid, a îngheţa apa, a se închega laptele. – 14. A atîrna, a agăţa, a fixa. – 15. A repara, a completa. – 16. A pune bine, a conveni, a prefera. – 17. (Cu adv. bine) A cădea bine, a fi oportun. – 18. (refl.) A avea succes, a reuşi. – 19. (refl.) A se încleşta, a se lipi, a se încurca, a fi arestat. – 20. (refl.) A se obliga, a se promite. 21. (refl.) A paria. – 22. (refl.) A se angaja, a se lega de. – 23. (refl.) A intra într-o combinaţie, a interveni, a se asocia. – Mr. prindu, primşu, prindire, megl. prind, preş, istr. prind, prins. lat. prĕhendĕre (Puşcariu 1388; Candrea-Dens., 1447; REW 6736), cf. it. prendere, prov. prenre, fr. prendre, sp., port. prender şi aprinde, cuprinde, deprinde. – Der. prinde-muşte, s.m. (vagabond, haimana); prindoare, s.f. (Trans., bunăstare, confort); prins, s.m. (captiv, prizonier; s.n., joc de copii de-a hoţii şi vardiştii); prinsoare, s.f. (înv., carceră, închisoare; înv., avere, bunuri; pariu; Trans., cusătură, legătură a două bucăţi cusute); desprinde, vb. (a desface, a detaşa, a separa; a dezlega, a dezlipi; a deduce, a presupune); prinzător, adj. (care prinde); prinzătoare, s.f. (cursă, capcană; laţ, legătoare); împrinde, vb. (a prinde, a lua; a captura, a deţine; refl., a se îndrăgosti), cuvînt trans., pe care DAR îl deduce dintr-un lat. *imprendĕre; surprinde, vb., traduce a fr. surprendre; surprinzător, adj. (uimitor); surpriză, s.f., din fr. surprise.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER