desprinde

desprinde
DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma. II. refl. 1. A se desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detaşa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se desluşi. ♦ (Despre oameni) A ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de cineva. 3. fig. A rezulta, a reieşi. ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des1- + prinde.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) desprinde ≠ a (se) prinde
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A desprinde ≠ a prinde
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESPRÍNDE vb. 1. v. despărţi. 2. a (se) desface. (Se prind de mâini şi se desprinde.) 3. v. dezlipi. 4. v. scoate. 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a desprinde din strânsoare.) 6. v. disloca. 7. (tehn.) a (se) decroşa. (A desprinde o maşină electrică.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DESPRÍNDE vb. v. însemna, reieşi, rezulta, urma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desprínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprínd, 1 pl. despríndem, 2 pl. despríndeţi, perf. s. 1 sg. desprinséi, 1 pl. desprínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. despríndă; part. despríns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESPRÍNDE desprínd tranz. 1) A face să se desprindă. 2) (animale înjugate sau înhămate) A scoate din jug sau din ham. 3) (fiinţe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de acelaşi fel); a distinge; a deosebi; a desluşi; a discerne. /des- + a prinde
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESPRÍNDE mă desprínd intranz. 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etc.) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre fiinţe) A înceta de a fi laolaltă sau în acelaşi loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, învăţăminte etc.) A decurge în mod firesc; a reieşi; a rezulta; a urma. /des- + a prinde
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • desprínde — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desprínd, 1 pl. despríndem, 2 pl. despríndeţi; perf. s. 1 sg. desprinséi, 1 pl. desprínserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. despríndã; part. despríns …   Romanian orthography

  • decroşa — DECROŞÁ, decroşez, vb. I. 1. tranz. A desprinde ceva care a fost agăţat. 2. refl. (Despre o maşină electrică) A se desprinde. 3. refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher. Trimis …   Dicționar Român

  • defalca — DEFALCÁ, defalchez, vb. I. tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părţi; a împărţi un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [prez. ind. şi.: defálc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.… …   Dicționar Român

  • degaja — DEGAJÁ, degajez, vb. I. tranz. 1. A răspândi, a împrăştia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr o combinaţie chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o …   Dicționar Român

  • detaşa — DETAŞÁ, detaşez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr un ansamblu unitar). ♦ refl. (Sport) A se desprinde de ceilalţi concurenţi în timpul concursului, luând o cu mult înainte. 2. tranz. A deplasa un… …   Dicționar Român

  • decola — DECOLÁ, decolez, vb. I. intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafaţa unei ape şi a şi lua zborul. – Din fr. décoller. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  A decola ≠ a ateriza Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • elibera — ELIBERÁ, eliberez, vb. I. tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială); a dezrobi, a descătuşa, a emancipa. ♢ refl. Popoarele coloniale s au eliberat. ♦ refl. (Despre militari) A fi… …   Dicționar Român

  • larga — LARGÁ, larghez, vb. I. tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  largá vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… …   Dicționar Român

  • sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”