cursă

CÚRSĂ¹, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mişcare rectilinie alternativă. 3. (fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanţe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. 5. (În sintagma) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. – Din fr. course.

Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CÚRSĂ², curse, s.f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care păşeşte în limitele lui să fie prins; capcană. 2. fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ♢ expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – cf. alb. k u r t h ë .

Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CÚRSĂ³, curse, s.f. (înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuinţată pentru a parfuma încăperile. – Din ngr. kúrsi.

Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CÚRSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima cursă, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. alergare.

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime



CÚRSĂ s. v. capcană.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CÚRSĂ s. v. pericol, primejdie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúrsă (distanţă, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cúrsei; pl. cúrse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚRS//Ă¹ cursăe f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston în cilindru într-o mişcare rectilinie alternativă. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Probă sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg o anumită distanţă. 6): cursăa înarmărilor militarizare intensă a industriei; pregătire de război. [G.-D. cursei] /<fr. course

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÚRS//Ă² cursăe f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale şi păsări sălbatice; capcană. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se răfui cu cineva, punându-l într-o situaţie fără ieşire. ♢ A-i întinde cuiva o cursă a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune într-o situaţie fără ieşire. A cădea (sau a se prinde) în cursă a nimeri într-o situaţie fără ieşire. [G.-D. cursei] /cuv. autoht.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÚRSĂ s.f. 1. Drum, distanţă de străbătut. ♦ Drum făcut de un vehicul (în mod regulat) pe acelaşi itinerar după un orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului. 3. (fam.) Alergătură, umblet. 4. (La pl.) Alergări de cai. ♦ (fig.) Întrecere, competiţie, acţiune competitivă. 5. Întrecere în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN



cúrsă (cúrse), s.f. – Pastilă aromatică de parfumat încăperile. tc. kurs, prin intermediul ngr. ϰούρσι.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



cúrsă (cúrse), s.f. – 1. Ambuscadă. – 2. Capcană, şiretenie, viclenie, uneltire. part. de la vb. cure "a fugi", în forma sa f. Evoluţia semantică de la "a fugi", la "a fugi după cineva, a încolţi" şi de aici la "a vîna, a captura" este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de "ambuscadă", cf. lat. med. cursa "incursiune". Totuşi, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) şi indirect tc. kurs "disc" (Şeineanu, II, 149), ipoteză puţin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία "grilaj." – Der. cursar, s.m. (meşter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CÚRSĂ s. f. 1. drum, distanţă de străbătut. ♢ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit. ♢ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului. 3. (fam.) alergătură, umblet. 4. (pl.) alergări de cai. ♢ (fig.) întrecere, competiţie. 5. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă. ♢ (alp.) orice ascensiune în munţi. 6. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu. ♢ lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN