tendinţă

tendinţă
TENDÍNŢĂ, tendinţe, s.f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva, înclinare, năzuinţă; pornire, acţiune conştientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcţie. ♦ Evoluţie a cuiva într-un anumit sens. 2. Forţă care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare. – Din fr. tendance.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TENDÍNŢĂ s. 1. aplecare, dispoziţie, înclinare, înclinaţie, pornire. (tendinţă de a exagera.) 2. v. aspiraţie.
Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonime

tendínţă s. f., g.-d. art. tendínţei; pl. tendínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TENDÍNŢ//Ă tendinţăe f. 1) Orientare conştientă spre un anumit scop. 2) Dorinţă puternică; năzuinţă; aspiraţie. 3) (în opere artistice) Poziţie social-politică a autorului; atitudine faţă de realitatea reflectată. 4) Direcţie de mişcare a unui corp aflat sub acţiunea unei forţe. 5) Orientare comună a unei categorii de persoane. 6) Evoluţie într-un anumit sens. [G.-D. tendinţei] /<it. tendenza, fr. tendance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TENDÍNŢĂ s.f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuinţă. 2. Reflectare în opera de artă a concepţiei despre lume a autorului, a atitudinii lui faţă de realitatea prezentată. 3. Forţa care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare. [cf. fr. tendance, it. tendenza].
Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DN

TENDÍNŢĂ s. f. 1. dispoziţie firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuinţă. 2. reflectare în opera de artă a concepţiei despre lume a autorului, a atitudinii lui faţă de realitatea prezentată. 3. forţa care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare. 4. (p. ext.) orientare, direcţie. (< fr. tendance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

tendínţă (-ţe), s.f. – Înclinaţie, pornire. – var. tendenţă. fr. tendance, tratat ca puissance-putinţă, croyance-credinţă etc. – Der. tendenţios, adj., din fr. tendenciux.
Trimis de blaurb, 05.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • tendínţã — s. f., g. d. art. tendínţei; pl. tendínţe …   Romanian orthography

  • unionism — UNIONÍSM s.n. Tendinţa de a se uni, de a se grupa într o uniune; curent, concepţie având la bază această tendinţă. [pr.: ni o ] – Din fr. unionisme. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  unionísm s. n. (sil. ni o ) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • perfecţionism — PERFECŢIONÍSM s.n. 1. Tendinţă de a atinge perfecţiunea. 2. (med.) Tendinţă maladivă spre perfecţiune, care, ignorând, eliminând realizările parţiale, frânează orice realizare. [pr.: ţi o ] – Din fr. perfectionnisme. Trimis de cata, 24.01.2005.… …   Dicționar Român

  • purism — PURÍSM s.n. Tendinţă de a elimina dintr o limbă elementele considerate străine de structura ei. – Din fr. purisme. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  purísm s. n. Trimis de siveco, 03.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  PURÍSM n …   Dicționar Român

  • americanism — AMERICANÍSM, americanisme, s.n. 1. Fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor (1). 2. Tendinţă de a imita comportarea americanilor (1). – Din fr. américanisme. Trimis de ana zecheru, 09.04.2003. Sursa: DEX 98  americanísm s. n., pl.… …   Dicționar Român

  • carierism — CARIERÍSM s.n. Tendinţă de a parveni cu orice preţ şi prin orice mijloace. [pr.: ri e ] – Carieră2 + suf. ism. cf. rus. k a r e r i z m. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  carierísm s. n. (sil. ri e ) Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • didacticism — DIDACTICÍSM s.n. Folosire dogmatică a principiilor şi metodelor didactice; tendinţă de a instrui cu orice preţ. – Didactic + suf. ism. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIDACTICÍSM s. tezism. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • etimologism — ETIMOLOGÍSM s.n. Tendinţă de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. – Din fr. étymologisme. Trimis de cornel, 14.06.2004. Sursa: DEX 98  etimologísm s. n. Trimis de… …   Dicționar Român

  • exotism — EXOTÍSM s.n. Însuşirea de a fi exotic. ♦ Tendinţă în arta şi în literatura europeană, mai ales romantică, de a descrie privelişti şi obiceiuri din ţări exotice. [pr.: eg zo ] – Din fr. exotisme. Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • funcţionarism — FUNCŢIONARÍSM s.n. Tendinţă birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual, nu general; atitudine indiferentă, lipsită de interes şi de devotament faţă de muncă; birocratism, birocraţie. [pr.: ţi o ] – Din fr.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”