- tendinţă
- TENDÍNŢĂ, tendinţe, s.f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva, înclinare, năzuinţă; pornire, acţiune conştientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcţie. ♦ Evoluţie a cuiva într-un anumit sens. 2. Forţă care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare. – Din fr. tendance.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TENDÍNŢĂ s. 1. aplecare, dispoziţie, înclinare, înclinaţie, pornire. (tendinţă de a exagera.) 2. v. aspiraţie.Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonimetendínţă s. f., g.-d. art. tendínţei; pl. tendínţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTENDÍNŢ//Ă tendinţăe f. 1) Orientare conştientă spre un anumit scop. 2) Dorinţă puternică; năzuinţă; aspiraţie. 3) (în opere artistice) Poziţie social-politică a autorului; atitudine faţă de realitatea reflectată. 4) Direcţie de mişcare a unui corp aflat sub acţiunea unei forţe. 5) Orientare comună a unei categorii de persoane. 6) Evoluţie într-un anumit sens. [G.-D. tendinţei] /<it. tendenza, fr. tendanceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTENDÍNŢĂ s.f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuinţă. 2. Reflectare în opera de artă a concepţiei despre lume a autorului, a atitudinii lui faţă de realitatea prezentată. 3. Forţa care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare. [cf. fr. tendance, it. tendenza].Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DNTENDÍNŢĂ s. f. 1. dispoziţie firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuinţă. 2. reflectare în opera de artă a concepţiei despre lume a autorului, a atitudinii lui faţă de realitatea prezentată. 3. forţa care face ca un corp să se mişte într-o anumită direcţie; direcţia pe care o are un corp în mişcare. 4. (p. ext.) orientare, direcţie. (< fr. tendance)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtendínţă (-ţe), s.f. – Înclinaţie, pornire. – var. tendenţă. fr. tendance, tratat ca puissance-putinţă, croyance-credinţă etc. – Der. tendenţios, adj., din fr. tendenciux.Trimis de blaurb, 05.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.