apleca

apleca
APLECÁ, apléc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să-şi schimbe sau a-şi schimba poziţia (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. tranz. (pop.) A alăpta. 3. refl. fig., A simţi atracţie, vocaţie pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva. 4. refl. (În expr.) A i se apleca = a căpăta o indigestie; a-i veni greaţă. – Din lat. applicare.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

A apleca ≠ a dezdoi, a (se) îndrepta
Trimis de siveco, 28.03.2008. Sursa: Antonime

A se apleca ≠ a se dezdoi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

APLECÁ vb. I. 1. a atârna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se apleca de rod.) 2. v. povârni. 3. v. strâmba. II. (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) a i se ciumurlui. (A mâncat ceva şi i s-a apleca.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

APLECÁ vb. v. alăpta.
Trimis de siveco, 25.11.2008. Sursa: Sinonime

aplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. apléc, 3 sg. şi pl. apleácă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A APLECÁ apléc tranz. 1) A face să se aplece. 2) pop. (nou-născuţi) A face să sugă lapte din mamelă; a hrăni cu piept; a alăpta. [Sil. a-ple-] /<lat. applicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE APLECÁ mă apléc intranz. 1) A se înclina spre pământ. 2) fig. A se pune în dependenţă totală faţă de cineva; a se supune. 3): A i apleca a-i veni greaţă (din cauza mâncării). /<lat. applicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

aplecá (apléc, aplecát), vb. – 1. A înclina, a îndoi. – 2. A alăpta. – 3. A înclina, a tinde. – 4. A face greaţă. – Mr. aplec, áplic "alăptez", megl. (plec). lat. applĭcāre (Puşcariu 97; REW 548; Pascu, I, 35; Densusianu, GS, II, 18); cf. cat. aplegar, sp. allegar, port. achegar. Sensul 2 este o reducere a lui a apleca la sîn; sensul 4 pare mai greu de explicat. cf. pleca. Der. aplecăciune, (înv.; înclinaţie, tendinţă); aplecător, adj. (care înclină); aplecător, s.m. (crescător); aplecătoare, s.f. (oaie care a lepădat); aplecătură, s.f. (înclinaţie; pui de animal; greaţă); aplecuş, s.m. (miel de lapte); aplecuş, s.n. (coastă, povîrniş); aplecuşat, adj. (îndoit).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • aplecá — vb. (sil. ple ), ind. prez. 1 sg. apléc, 3 sg. şi pl. apleácã …   Romanian orthography

  • înclina — ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) apleca în jos sau într o parte; a (se) pleca. ♦ refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ refl. fig. (Despre soare) A coborî către asfinţit, a apune; (despre zi) a se… …   Dicționar Român

  • atârna — ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. tranz. A agăţa, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. refl. A se agăţa de cineva sau ceva. II.… …   Dicționar Român

  • pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… …   Dicționar Român

  • lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …   Dicționar Român

  • alăpta — ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A alăpta ≠ a înţărca Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • aplecare — APLECÁRE, aplecări, s.f. Acţiunea de a (se) apleca şi rezultatul ei. ♦ fig. Predispoziţie, înclinaţie pentru ceva. – v. apleca. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Aplecare ≠ dezdoire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • ciumurlui — CIUMURLUÍ vb. v. apleca. Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime  ciumurluí, ciumurluiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a şi strica stomacul; a i se apleca; a i fi greaţă (de ceva). 2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia. Trimis de… …   Dicționar Român

  • culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… …   Dicționar Român

  • curma — CURMÁ, curm, vb. I. I. 1. tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. tranz. A tăia un lemn de a curmezişul. ♦ tranz. şi refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. refl. (Despre oameni) A se apleca de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”