- înclina
- ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ refl. fig. (Despre soare) A coborî către asfinţit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârşit. 2. refl. fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. intranz. fig. A fi dispus să... ♦ A se simţi atras de ceva, a simţi vocaţie, atracţie pentru ceva; a se apleca. 4. refl. recipr. fig. (înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) înclina ≠ a (se) îndreptaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNCLINÁ vb. 1. apleca. 2. v. povârni. 3. v. strâmba. 4. v. prosterna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNCLINÁ vb. v. apune, asfinţi, coborî, dispă-rea, pieri, pleca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncliná vb., ind. prez. 1 sg. înclín, 3 sg. şi pl. înclínăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCLINÁ înclín 1. tranz. A face să se încline; a apleca. 2. intranz. fig. A simţi atracţie, predispoziţie (pentru ceva). înclina spre muzică.[Sil. în-cli-] /<fr. incliner, lat. inclinareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNCLINÁ mă înclín intranz. 1) A-şi schimba poziţia normală, lăsându-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o poziţie oblică; a se apleca. 3) fig. (despre aştri) A se lăsa spre orizont; a asfinţi; a apune; a declina; a coborî; a scăpăta. Soarele înclină spre asfinţit. 4) v. A SE ÎNCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦ refl. A se pleca în faţa cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (fig.) A fi convins, a se convinge. ♦ (fig.) intr. A fi dispus să... [p.i. înclín, 3,6 -nă, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare].Trimis de LauraGellner, 26.04.2005. Sursa: DNîncliná, înclín, vb. I (reg.) a pune clini la o cămaşă.Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DARÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. a (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. II. refl. 1. a se pleca în faţa cuiva. 2. (fig.) a fi convins, a se convinge. III. intr. (fig.) a fi dispus să... ♢ a se simţi atras de ceva. (< fr. /s'/incliner, lat. inclinare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.