inclinat — in|cli|nat Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
Quo se fortuna, eodem se et favor inclinat hominum. — См. Кому счастье дружит, тому и люди … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
Initia magistratuum nostrum meliora ferme, et finis inclinat. — См. Новая метла чисто метет … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
tobogan — TOBOGÁN, tobogane, s.n. 1. Construcţie în formă de plan înclinat, cu marginile ridicate, pe care se poate aluneca uşor şi care serveşte ca mijloc de distracţie (sportivă). 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport prin alunecare al… … Dicționar Român
amfiteatru — AMFITEÁTRU, amfiteatre, s.n. 1. (În arhitectura greco romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) şi tribune pentru public. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
slip — SLIP, slipuri, s.n. 1. Chiloţi de baie foarte scurţi. 2. Plan înclinat folosit pentru lansarea hidroavioanelor de pe sol pe apă. – Din fr., engl. slip. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 slip s. n., pl. slípuri Trimis de siveco,… … Dicționar Român
bompres — BOMPRÉS, bomprese, s.n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, foarte puţin înclinat în sus. – Din it. bompresso. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bomprés s. n., pl. bomprése Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
contemplativ — CONTEMPLATÍV, Ă, contemplativi, e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realităţii. ♢ Viaţă contemplativă = viaţă… … Dicționar Român
meditativ — MEDITATÍV, Ă, meditativi, e, adj. Înclinat spre meditaţie1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98 MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
oblic — ÓBLIC, Ă, oblici, ce, adj. 1. Înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; pieziş, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri şi prisme) Care… … Dicționar Român