oblic

oblic
ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adj. 1. Înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; pieziş, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri şi prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate faţă de bază; (despre conuri şi piramide) cu dreapta care uneşte vârful cu centrul bazei înclinată faţă de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colţurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ fig. (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (lingv.; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv şi dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepţia nominativului şi a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÓBLIC adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. pieziş, (pop.) ponciş, (reg.) şoldiş, (Transilv. şi Ban.) cordiş, (Olt. şi Munt.) păliş. (Poteca coboară oblic.) 3. adv. v. transversal. 4. adj., adv. v. diagonal. 5. adj., adv. v. pieziş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

óblic adj. m. (sil. -blic), pl. óblici; f. sg. óblică, pl. óblice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÓBLI//C obliccă (oblicci, oblicce) 1) Care se află sub un unghi faţă de orizontală; pieziş; costiş. Linie obliccă. Poziţie obliccă. Rază obliccă. 2) (despre ochi) Care are colţurile ridicate spre tâmple; codat. 3) (despre privire) Care vădeşte suspiciune; iscoditor. 4) gram.: Caz oblic orice caz în afară de nominativ. [Sil. o-blic] /<lat. obliquus, fr. oblique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÓBLIC, -Ă adj. Înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziş. ♢ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (mat.) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [cf. fr. oblique, lat. obliquus].
Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN

ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat faţă de o dreaptă sau de un plan; pieziş. o (lingv.) caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (muşchi) a cărui acţiune se exercită în direcţii neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

óblic (óblică), adj. – Pieziş. fr. oblique, din lat. obliquus. Accentul se poate datora influenţei lui oblu. – Der. oblicitate, s.f., după fr. obliquité.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • óblič — a m (ọ̑) orodje za glajenje, obdelovanje lesa: potegniti z obličem po deski; rezilo, ročaj obliča / ročni oblič …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • oblic — o|blic Mot Agut Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • óblic — adj. m. (sil. blic), pl. óblici; f. sg. óblicã, pl. óblice …   Romanian orthography

  • oblic — a, oubli, ico adj. oblique. « Lou ciéucle oubli dóu Zoudiaque ounte caupon li planeto… » J. Roche/Dante. voir galís …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • bie — BIÉ s.n. Linie, direcţie oblică. ♢ loc. adj. şi adv. În bie = oblic. ♦ (concr.) Fâşie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  bié s. n., art …   Dicționar Român

  • diagonal — DIAGONÁL, Ă, diagonali, e, s.f., adj. I. s.f. 1. Segment de dreaptă care uneşte două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe feţe diferite. ♢ loc. adv. În diagonală = pe direcţia unei… …   Dicționar Român

  • pieziş — PIEZÍŞ, Ă, piezişi, e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ♢ expr. A zâmbi pieziş = a zâmbi din colţul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3.… …   Dicționar Român

  • anfiladă — ANFILÁDĂ, anfilade, s.f. Şir de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ♢ Tragere de anfiladă = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere. – Din. fr. enfilade. Trimis de baron,… …   Dicționar Român

  • bizota — BIZOTÁ, bizotez, vb. I. tranz. A şlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre preţioase etc. – Din fr. biseauter. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • şoldiş — ŞOLDÍŞ adv. (pop.) Cu un şold ieşit în afară, cu umblet greoi, şchiop. ♦ fig. Oblic, pieziş, strâmb. – Şold + suf. iş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞOLDÍŞ adv. v. oblic, pieziş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”