bizota

BIZOTÁ, bizotez, vb. I. tranz. A şlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre preţioase etc. – Din fr. biseauter.

Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg. şi pl. bizoteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BIZOTÁ vb. I. tr. A şlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră preţioasă, un smalţ dentar etc.). [< fr. biseauter].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BIZOTÁ vb. tr. a şlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră preţioasă, un smalţ dentar. (< fr. biseauter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN