înclinaţie

înclinaţie
ÎNCLINÁŢIE, înclinaţii, s.f. Înclinare. ♦ (geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă; înclinare. ♦ fig. Vocaţie, atracţie, dispoziţie pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCLINÁŢIE s. 1. (mat.) înclinare. 2. v. înclinare. 3. v. aptitudine. 4. v. simţ. 5. v. tendinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înclináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. înclináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. înclináţiei; pl. înclináţii, art. înclináţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNCLINÁŢI//E înclinaţiei f. 1) Unghi format de o dreaptă (sau un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. 2) Dispoziţie naturală; atracţie înnăscută; vocaţie; predispoziţie; atitudine. înclinaţie către muzică. [G.-D. înclinaţiei] /<fr. inclination, lat. inclinatio, înclinaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNCLINÁŢIE s.f. 1. Înclinare. 2. (fig.) Vocaţie. 3. (geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. ♢ Înclinaţie astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinaţie magnetică = unghiul format de direcţia câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [gen. -iei, var. inclinaţie s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio].
Trimis de LauraGellner, 26.04.2005. Sursa: DN

ÎNCLINÁŢIE s. f. 1. înclinare. 2. (fig.) vocaţie. 3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. o înclinaţie astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinaţie magnetică = unghiul format de direcţia câmpului magnetic terestru cu planul orizontal. (< fr. inclination, lat. inclinatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • inclinaţie — INCLINÁŢIE s.f. v. înclinaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • înclináţie — s. f. (sil. ţi e), art. înclináţia (sil. ţi a), g. d. art. înclináţiei; pl. înclináţii, art. înclináţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • înclinare — ÎNCLINÁRE, înclinări, s.f. Acţiunea de a (se) înclina şi rezultatul ei. ♦ (geom.) Înclinaţie. ♦ fig. Vocaţie, dispoziţie; înclinaţie. – v. înclina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCLINÁRE s. 1. (înv.) piezişime. (Grad de… …   Dicționar Român

  • aptitudine — APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar2. – Din lat. aptitudo, inis, fr. aptitude. Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • izoclin — IZOCLÍN, Ă adj. Cu aceeaşi înclinaţie; cu pante egale. // s.f. izoclină – linie care uneşte punctele de la suprafaţa Pământului cu aceeaşi înclinaţie magnetică. [var. isoclin, ă adj., s.f. / < fr. isocline, cf. gr. isos – egal, kline – pantă] …   Dicționar Român

  • atracţie — ATRÁCŢIE, atracţii, s.f. 1. Forţă (gravitaţională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinare puternică pe care o fiinţă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva… …   Dicționar Român

  • febleţe — FEBLÉŢE s.f. (fam.) Înclinaţie, slăbiciune, atracţie pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinaţiei, slăbiciunii, atracţiei cuiva. – Din fr. faiblesse. Trimis de cornel, 09.05.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • megagraf — MEGAGRÁF, megagrafe, s.n. Planşetă mare de desen, montată articular pe un suport special, pentru a i se putea da orice înclinaţie. – Din fr. mégagraphe. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  megagráf s. n. (sil. graf), pl. megagráfe …   Dicționar Român

  • predispoziţie — PREDISPOZÍŢIE, predispoziţii, s.f. 1. Înclinare, dispoziţie înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinaţie, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului faţă de anumite boli …   Dicționar Român

  • propensiune — PROPENSIÚNE, propensiuni, s.f. (livr.) Înclinare firească, tendinţă, dispoziţie naturală către ceva. [pr.: si u ] – Din fr. propension, lat. propensio, onis. Trimis de ana zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX 98  PROPENSIÚNE s. v. aplecare, aplicaţie …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”