- aptitudine
- APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX '98APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicaţie, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin aptitudine pentru ...) 2. v. simţ. 3. v. facultate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdiniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPTITÚDIN//E aptitudinei f. Atracţie înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziţie firească; înclinaţie; vocaţie; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, aptitudineinisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAPTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziţie naturală; destoinicie, pricepere. [cf. fr. aptitude].Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DNAPTITÚDINE s. f. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.