aptitudine

aptitudine
APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX '98

APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicaţie, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin aptitudine pentru ...) 2. v. simţ. 3. v. facultate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APTITÚDIN//E aptitudinei f. Atracţie înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziţie firească; înclinaţie; vocaţie; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, aptitudineinis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziţie naturală; destoinicie, pricepere. [cf. fr. aptitude].
Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN

APTITÚDINE s. f. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • aptitúdine — s. f., g. d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini …   Romanian orthography

  • talent — TALÉNT, talente, s.n. Aptitudine, înclinare înnăscută într un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ♢ loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană… …   Dicționar Român

  • facultate — FACULTÁTE, facultăţi, s.f. 1. Capacitate, posibilitate, însuşire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însuşire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate… …   Dicționar Român

  • aplicaţie — APLICÁŢIE, aplicaţii, s.f. 1. Faptul de a aplica (1). ♢ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. fig. Aptitudine, talent, înclinaţie. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • vocaţie — VOCÁŢIE, vocaţii, s.f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau ştiinţă; chemare, predispoziţie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (jur.; în sintagma) Vocaţia succesorală = îndreptăţire a unei… …   Dicționar Român

  • aptitudinal — APTITUDINÁL, Ă, aptitudinali, e, adj. Referitor la aptitudine, de aptitudine. – Din engl. aptitudinal. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  aptitudinál adj. m., pl. aptitudináli; f. sg. aptitudinálă, pl …   Dicționar Român

  • capacitate — CAPACITÁTE, capacităţi, s.f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însuşirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ♢ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se …   Dicționar Român

  • inaptitudine — INAPTITÚDINE s.f. (livr.) Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INAPTITÚDINE s. incapacitate. (inaptitudine cuiva pentru ...) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • bosă — BÓSĂ, bose, s.f. 1. (anat.) Proeminenţă pe suprafaţa unui organ. 2. (Franţuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bósă s. f., pl. bóse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BÓSĂ …   Dicționar Român

  • dar — DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”