dar

dar
DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D-apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este. 2. (Arată o piedică) Însă. Ascult, dar nu înţeleg.expr. Dar aş! = însă, nici vorbă, nici gând! 3. (Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) Mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite. Munte cu munte se întâlneşte, dar om cu om.expr. D-apoi = darămite. ♦ (După o propoziţie optativă urmată de o construcţie negativă) Nicidecum, nici gând, ♢ expr. Nici... dar nici... = nici..., cu atât mai puţin... ♦ Altfel, altminteri. Sunt om bun, dar ţi-aş arăta eu! II. (În propoziţii conclusive) Prin urmare, aşadar, deci. Revin dar la primele idei. ♦ (În legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) Ci. Dar deschide odată! III. (Introduce o propoziţie interogativă) Oare? Dar ce vreţi voi de la mine? IV. (Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întăreşte înţelesul acestuia) Mă voi apuca serios de lucru, dar serios! ♦ (Exprimă surprinderea, uimirea, mirarea) Dar frumos mai cânţi! B. adv. (înv. şi reg.) Da, aşa, astfel. ♢ expr. (pop.) Păi dar = cum altfel? ♦ Fireşte, desigur; negreşit. [var.: da, dáră conj.] – et. nec.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DAR2, daruri, s.n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. ♢ loc. adj. De dar = primit gratis, dăruit. ♢ loc. adv. În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donaţie. 2. (bis.) Prinos, ofrandă. ♢ Sfintele daruri = pâinea şi vinul sfinţite pentru cuminecătură. II. 1. Însuşire (cu care se naşte cineva); aptitudine, vocaţie, talent. ♢ expr. A avea darul să... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (ir.) A avea (sau a lua) darul beţiei = a fi (sau a deveni) beţiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (În concepţia creştină) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin. ♢ Darul preoţiei = dreptul de a exercita funcţiile preoţeşti. – Din sl. darú.
Trimis de ionel_bufu, 22.10.2008. Sursa: DEX '98

DAR adv. v. da, desigur, fireşte.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DAR conj. v. altfel, altminteri.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DAR conj., adv. 1. conj. însă, totuşi. (Aş vrea să te cred, dar am unele îndoieli.) 2. conj. ci, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. şi Transilv.), ci. (Nu-i prost cine dă, dar cel ce rabdă.) 3. conj. însă, numai, (prin Transilv.) pedig. (Eşti prea bună, dar nu mă iubeşti.) 4. conj. darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (înv. şi pop.) necum. (Munte cu munte se întâlneşte, dar om cu om.) 5. conj. aşadar, deci, (livr.) ci. (dar, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? păi? (dar aşa să fie?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

DAR s. I. 1. v. cadou. 2. v. donaţie. 3. v. ofrandă. 4. v. aptitudine. 5. v. însuşire. 6. calitate, har, însuşire. (Are darul de a provoca râsul.) 7. v. avantaj. 8. v. graţie. II. v. patimă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dar conjcţ.
Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

dar s. n., pl. dáruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DAR1 conj. 1) (exprimă un raport adversativ şi leagă două propoziţii sau două părţi de propoziţie) Da; însă; iar. El are dorinţă de a lucra, dar nu are condiţii. 2) (exprimă un raport conclusiv şi leagă propoziţii sau fraze) Deci. Vom încerca, dar să soluţionăm problema. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DAR2 daruri n. 1) Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; atenţie. 2) Aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva; talent. 3) Deprindere rea. A avea darul beţiei. 4) bis. Graţie divină acordată omului; har. 5) rel.: Sfintele daruri pâinea şi vinul sfinţite pentru împărtăşanie. /<sl. daru
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dar conj.1. Însă (funcţie adversativă). – 2. (adv.) Atunci (funcţie consecutivă). – var. dară (vulg.), da. Probabil rezultat al compunerii cu prep. de şi (i)ar(ă), v. iar. Opiniile asupra originii acestui cuvînt sînt poate împărţite. După Puşcariu, ZRPh., XXXII, 112 şi REW 2513, din lat. de ea re. Creţu 315, Tiktin şi Iordan, Dift., 49, pleacă de la *dearălat. de vero; Scriban îl pune în legătură cu sb. da "însă". Este evidentă confuzia cu da afirmativ, atît în var. vulg. da, "dar" cît şi în var. vulg. dar "da", folosită uneori de scriitorii moldoveni. Doar(ă), adv. şi conj. (păi, atunci, funcţie interogativă sau consecutivă; înv., pentru ca, funcţie consecutivă; poate, posibil, funcţie dubitativă; numai, doar, funcţie restrictivă), pare în principal acelaşi cuvînt (după Tiktin, doară reprezintă lat. *de volat, în loc de *de velit, compunere care nu pare normală, şi pe care totuşi o admite Scriban; Candrea-Dens., ad 501 şi Candrea pleacă de la de hora). Este posibilă o confuzie cu oare, cu funcţie interogativă. Se observă astăzi o tendinţă de a reduce pe doar la dor.
Trimis de blaurb, 13.07.2007. Sursa: DER

dar (dáruri), s.n.1. Cadou, donaţie. – 2. Calitate înnăscută, fire. – 3. Calitate dobîndită, caracter, condiţie. – Megl. dar. sl. darŭ "donare" (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea), cf. bg., sb., rus. dar. – Der. darnic, adj. (generos, mărinimos); nedarnic, adj. (zgîrcit, avar, meschin); dărnicie, s.f. (generozitate, mărinimie); dărui, vb. (a dona, a dărui), din sl. darovati, darujǫ (Cihac, II, 90; Iordan, Dift., 137), cf. bg. darjavam, sb. darovati; dăruială, s.f. (dar, cadou, ofrandă); dăruitor, s.m. (persoană care dăruieşte). Locuţiunea adv. în dar a ajuns să însemne şi "în zadar" (ca sp. de balde faţă de en balde), cf. "în zadar".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dar — verbo transitivo,prnl. 1. Hacer (una persona) que [una cosa] pase a poder de [otra persona]: Se dieron los regalos. Mi tío me dio mil pesetas. Dio un caramelo a cada niño. 2. Considerar …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • dar — (Del lat. dare). 1. tr. donar. 2. entregar. 3. Ofrecer materia para algo. Dar tema para una composición. 4. Conferir, proveer en alguien un empleo u oficio. Le dieron el oficio de canciller. 5. Ordenar, aplicar …   Diccionario de la lengua española

  • DAR 10 — Role Light bomber and reconnaissance Manufacturer Darzhavna Aeroplanna Rabotilnica First flight …   Wikipedia

  • DAR 1 — Role Civil training aircraft National origin Bulgaria Manufacturer …   Wikipedia

  • Dar.K — Pays d’origine  France Genre musical Reggae Ragga Soul Dancehall Années d activité …   Wikipédia en Français

  • dar — dar(se) 1. ‘Entregar(se) u ofrecer(se)’. Verbo irregular: v. conjugación modelo (→ apéndice 1, n.º 27). La forma de subjuntivo dé se escribe con tilde para distinguirla de la preposición de (→ tilde2, 3): «No llamen a la polic …   Diccionario panhispánico de dudas

  • DAR 6 — Role Training biplane Manufacturer DAR Designer Zevtan Lazarov First flight 1930s Primary user Bulgarian Air Force The DAR 6 was a 1930s Bulgarian two seat biplane basic or advanced training aircraft. The DAR 6 was designed by Zevtan Lazarov …   Wikipedia

  • DAR 4 — Role Airliner Manufacturer DAR First flight 1930 …   Wikipedia

  • DAR — can refer to:An organization: * Daughters of the American Revolution * DAR Aircraft, a Bulgarian aircraft manufacturer * [http://www.dar.bam.de/ Deutscher Akkreditierungs Rat] , German Accreditation CouncilA place: * Dar es Salaam (a local… …   Wikipedia

  • Dar — may refer to: Dar, Azerbaijan, a village Dar es Salaam (a local abbreviation) Dar (tribe), a Kashmiri tribe in India and Pakistan Dar, Russian title of Vladimir Nabokov s book The Gift Dar, a character in the 1982 fantasy movie The Beastmaster… …   Wikipedia

  • Dar — Dar, eine Partikel, welche so wohl allein, als auch in Zusammensetzungen gebraucht wird. 1. Allein, ist sie so wohl im Oberdeutschen, als Niedersächsischen für das Nebenwert des Ortes da üblich. Die Hochdeutschen haben sie in diesem Falle nicht,… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”