aplicaţie

aplicaţie
APLICÁŢIE, aplicaţii, s.f. 1. Faptul de a aplica (1). ♢ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. fig. Aptitudine, talent, înclinaţie. – Din fr. application.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

APLICÁŢIE s. 1. v. aplicare. 2. v. funcţie. 3. v. aptitudine.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aplicáţie s. f. (sil. -pli-, -ţi-e), art. aplicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aplicáţiei; pl. aplicáţii, art. aplicáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APLICÁŢI//E aplicaţiei f. 1) Punere în practică. 2) Dantelă sau bucată de stofă care se aplică ca ornament pe o haină. 3) fig. Atracţie înnăscută pentru o anumită activitate; aptitudine; înclinaţie; vocaţie; predispoziţie. [G.-D. aplicaţiei; Sil. a-pli-ca-ţi-e] /<lat. applicatio, aplicaţieonis, fr. application
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APLICÁŢIE s.f. 1. Punere în practică ; aplicare. ♦ Punct de aplicaţie = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp. ♦ (mil.) Exerciţiu de punere în practică a prescripţiilor regulamentelor în cadrul unei teme oarecare. 2. Dantelă, bucată de stofă brodată etc. aplicată pe un material. 3. (fig.) Aptitudine, talent. [gen. -iei, var. aplicaţiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio].
Trimis de LauraGellner, 05.11.2004. Sursa: DN

APLICÁŢIE s. f. 1. punere în practică; aplicare. o punct de aplicaţie = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de aplicaţie = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică. ♢ (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice. 2. (fig.) aptitudine, talent. (< fr. application, lat. applicatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • aplicáţie — s. f. (sil. pli , ţi e), art. aplicáţia (sil. ţi a), g. d. art. aplicáţiei; pl. aplicáţii, art. aplicáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • aplicativ — APLICATÍV, Ă, aplicativi, ve, adj. (Despre unele ştiinţe, domenii sau metode de cercetare) Care îşi găseşte o aplicaţie imediată, care este legat nemijlocit de viaţa practică. – Din fr. applicatif. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • erg — ERG1, ergi, s.m. (fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă de o dină care îşi deplasează punctul de aplicaţie cu un centimetru. – Din fr. erg. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ERG2, erguri …   Dicționar Român

  • Военно-воздушные силы Румынии — Forţele Aeriene Române Военно воздушные силы Румынии Эмблема Главн …   Википедия

  • aplicare — APLICÁRE, aplicări, s.f. Acţiunea de a aplica şi rezultatul ei. – v. aplica. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  APLICÁRE s. 1. aplicaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (aplicare unei noi metode.) 2. practică. (Punere în aplicare.)… …   Dicționar Român

  • aptitudine — APTITÚDINE, aptitudini, s.f. Însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar2. – Din lat. aptitudo, inis, fr. aptitude. Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… …   Dicționar Român

  • expert — EXPÉRT, Ă, experţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ spec. Persoană competentă într un anumit domeniu, numită de un organ de stat… …   Dicționar Român

  • gravitaţie — GRAVITÁŢIE s.f. (fiz.) Fenomen de atracţie reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ♢ Câmp de gravitaţie = spaţiul în care un corp îşi exercită atracţia asupra altor corpuri. Centru de gravitaţie = a) punctul de aplicaţie al… …   Dicționar Român

  • joule — JOULE, jouli, s.m. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forţa de un newton, când punctul ei de aplicaţie se deplasează cu un metru în direcţia şi în sensul forţei. [pr.: jul] – Din fr., enlg. joule. Trimis de cata, 13 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”