- curma
- CURMÁ, curm, vb. I. I. 1. tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. tranz. A tăia un lemn de-a curmezişul. ♦ tranz. şi refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. fig. 1. tranz. şi refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-şi) pune capăt vieţii, zilelor; a (se) omorî. 2. tranz. A încheia sau a întrerupe o conversaţie. – cf. alb. k u r m u e .Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98A curma ≠ a sporiTrimis de siveco, 22.06.2005. Sursa: AntonimeCURMÁ vb. 1. v. înceta. 2. v. întrerupe. 3. v. opri. 4. a întrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate curma scandalul; i-a curma vorba.) 5. a întrerupe, (fig.) a rupe. (A curma tăcerea.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCURMÁ vb. v. reteza, tăia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecurmá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cúrmă, imperf. 3 sg. curmá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cúrmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CURMÁ curm tranz. 1) A strânge tare pătrunzând. Legătură era prea strânsă, îi curma braţul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin tăiere; a despica. 3) fig. A face să înceteze (pentru un timp). curma o discuţie. 4) A face să se curme. /cuv. autoht.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CURMÁ mă curm intranz. 1) A se rupe în două sau în mai multe bucăţi (prin îndoire, lovire etc.); a se frânge. 2) rar A se îndoi de mijloc; a se apleca tare; a se frânge. 3) fig. A se opri brusc; a se frânge. 4) A ajunge la sfârşit; a se termina. Viaţa i s-a curmat. /cuv. autoht.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.