curm

curm
CURM, curmuri, s.n. (reg.) Curmei. – cf. alb. k u r m .
Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

CURM s. v. curmei.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

curm s. n., pl. cúrmuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

curm (cúrmuri), s.n. – (Olt., Munt.) Legătură, laţ. – Mr. curmu. gr. ϰορμός "trunchi", probabil cu semantismul primitiv ("bont", sau "capăt de sfoară", cf. Laurian; Meyer, alb. St., IV, 72; Giuglea, Dacor., III, 620; Diculescu, Elementele, 459; Rosetti, II, 67; DAR); cf. alb. kurm (după DAR, alb. este etimon al rom.), calabr. kurmu "trunchi" (Rohlfs, EWUG, 1086), arab. qurma, de unde sp. corma. – Der. curmei, s.n. (tulpină de plantă agăţătoare, lăstar; legătură), probabil der. internă, cu suf. -el, pe care Diculescu vrea să-l reducă la un gr. *ϰορμήιον; curma, vb. (a tăia, a trunchia, a împărţi, a separa; a strînge; a ocoli, a se abate; a străbate; a tăia, a întrerupe; a termina, a pune capăt; a hotărî, a rezolva, a tranşa), cf. mr. curm, curmari ("a înceta, a face să înceteze"), al cărui semantism indică faptul că este vorba mai puţin de o der. internă a rom., decît de o conservare imediată a sensului primitiv al gr. probabil prin intermediul gr. ϰορμάζω "a tăia", lat. *cormāre (Pascu, I, 193), cf. alb. kurmue "scurt" (der. lat. *corrimare REW 2254 este mai greu de admis, cf. Graur, BL, V, 94 şi Rosetti, I, 160); curmă, s.f. (tăiş, parte care taie), deverbal al cuvîntului anterior, înv.; necurmat, adj. (continuu, neîntrerupt); curmător, adj. (tăios); curmăni, vb. (a tăia, a face o incizie), pe care DAR propune să fie derivat de la s. *curman, dar care pare mai curînd un der. cu suf. expresiv; curmătură, s.f. (incizie; tăietură; falie, chei, strîmtoare, canion; zvîcnet, înţepătură); curmeziş, adv. (pieziş, transversal, de-a latul); (în)curmezişa, vb. (a devia; refl., a se lua la ceartă), care presupune, după Puşcariu, Lr., 295, existenţa unui s. *curmez, cf. alb. kurmezue "scurt". – cf. curpen, curmea. Din rom. provine rut. kurmei, kurmán, pe care Bogrea, Dacor., IV, 806, îl propunea ca etimon al rom. Pare destul de incertă der. din rus. koromyslo pe baza rom. curmeziş (Berneker 574).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cürm — is. <ər.> klas. Günah, təqsir, suç, qəbahət. İki şonqar dalaşanda, bir qarğaya cürm düşər. (Ata. sözü). <Vəzir:> Sultan Mahmud Qəznəvi bu gunə cürm üçün müqərrəblərindən birisinin boynunu öz əlilə vurdu. M. F. A.. Bağışla cürmümü, ey… …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • Curm — This interesting and unusual name is probably a topographic name from the Old French word corme , a service tree, a tree which is cultivated for it s white flowers and brown edible apple like fruits, found in the early modern English language as… …   Surnames reference

  • CURM — curante Marco …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • cürm — (A.) [ مﺮﺝ ] suç …   Osmanli Türkçesİ sözlüğü

  • cürm — ə. 1) günah, təqsir, qəbahət; 2) yazıq, fağır; 3) planet. Cürmi ərz yer kürəsi …   Klassik Azərbaycan ədəbiyyatında islənən ərəb və fars sözləri lüğəti

  • CÜRM — (Cürüm) Kabahat, kusur. Hatâ. İsyan. Günah. Kanun hilâfına hareket …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • CÜRM-NAK — f. Suçlu, kabahatli …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • CÜRM-Ü MEŞHUD — Suç üzerinde suçluyu yakalamak. Görülen suç. (Suç üstü) …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • İ'TİRAF-I CÜRM — Maznunun yaptığı suçu söylemesi, itiraf etmesi …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • ŞERİK-İ CÜRM — Huk: Suç ortağı …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”