tăia

TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul = doarme buştean. ♦ A desprinde, a desface filele unei cărţi unite la margini. ♦ A diviza un solid sau a desprinde părţi din el prin procedee tehnice, chimice, electrice etc. 2. tranz. A despica, a spinteca. ♢ expr. A (-şi) tăia drum (sau cale, cărare) = a-şi face loc, a-şi croi drum. 3. tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ♢ expr. A tăia răul de la rădăcină = a stârpi radical o manifestare negativă a vieţii. 4. tranz. A brăzda. 5. tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. ♦ A săpa, a sculpta. Pe-un jilţ tăiat în stâncă stă... preotul cel păgân. (EMINESCU) 6. (înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz.A străbate; A traversa; a despărţi. Drumul către sat Taie-n lung pădurea (TOPÎRCEANU). ♢ expr. A tăia drumul (sau calea) cuiva. = a ieşi înaintea cuiva pentru a-l opri. ♦ A lua drumul cel mai scurt, a scurta drumul. ♢ intranz. Tăiarăm la dreapta prin hugeacuri (HOGAŞ). 8. refl. A se întretăia. 9. refl. (Despre ţesături) A se destrăma, a se rupe în direcţia firului ţesut. 10. refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspectul de lapte brânzit. II. 1. Tranz şi refl. A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide. 2. tranz. şi intranz. (înv.) A ataca; a bate; a izbi. Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele (ALECSANDRI). ♢ expr. (tranz.) A tăia şi a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar şi abuziv. ♦ A provoca o durere fizică ♦ tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal. III. 1. tranz. şi refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ♢ expr. A se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură. 2. tranz. A face să slăbească sau să înceteze, a micşora, a slăbi, a opri. ♢ expr. A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta. = a nu mai avea chef sau a nu mai cuteza să facă un lucru. (refl.) A i se tăia cuiva (mâinile şi) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile şi) picioarele. ♦ A distruge, a şterge efectul. 3. tranz. A consfinţi încheierea unui târg (prin desfacerea mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărţi) A despărţi în două pachetul de cărţi, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ţinând banca împotriva tuturor celorlalţi jucători. 4. tranz. A spune, a inventa minciuni, vorbe etc. 5. tranz. (În expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înţelege, a se pricepe să facă un lucru. 6. tranz. (fam., în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. – lat. taliare.

Trimis de pan111, 23.05.2008. Sursa: DLRM



TĂIÁ, tai, vb. I. I. 1. tranz. A despărţi, a separa ceva în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăţi. ♢ expr. A-şi tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-şi primejdui situaţia printr-o acţiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ spec. A desprinde, a desface filele unei cărţi necitite, unite la margini. 2. tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ♢ expr. A(-şi) tăia drum (sau cale, cărare) = a-şi face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale. 3. tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ♢ expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău. 4. tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin aşchiere) adâncituri sau proeminenţe pe suprafaţa unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta. 5. tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. 6. tranz. (înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. 8. refl. recipr. A se întretăia. 9. refl. (Despre ţesături) A se destrăma, a se rupe în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 10. refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. ♦ tranz. A opri fermentarea mustului. II. tranz. şi refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ♢ expr. (absol.) A tăia şi a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar şi abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦ tranz. A provoca o durere fizică. ♦ tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării). III. 1. tranz. şi refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ♢ expr. (tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieşi înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-şi aranja treburile. 2. tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micşora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ♢ expr. A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-şi piardă sau a-şi pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva. A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (refl.) A i se tăia cuiva (mâinile şi) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile şi) picioarele. ♦ A distruge, a şterge efectul. 3. tranz. A consfinţi încheierea unei tranzacţii (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărţi) A despărţi în două pachetul de cărţi, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ţinând banca împotriva tuturor celorlalţi jucători. 4. tranz. şi intranz. (fam.; în expr.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. 5. tranz. (În expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înţelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute şi nevrute, a vorbi fără rost. 6. tranz. (fam.; în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. [pr.: tă-ia] – lat. *taliare.

Trimis de LauraGellner, 27.09.2008. Sursa: DEX '98



TĂIÁ vb. 1. v. împărţi. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A tăia nişte metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (med.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a tăia piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A tăia capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. înjunghia. 11. a (se) înjunghia, a (se) spinteca. (A tăia o vită.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul tăia brazde adânci.) 15. v. croi. 16. a croi, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi tăia drum prin munţi.) 17. v. brăzda. 18. (rar) a rupe. (A tăia cărţile, la jocul de cărţi.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A tăia drumul peste câmp.) 22. a se brânzi, (înv. şi reg.) a se sărbezi, (Mold.) a se corăsli. (Laptele s-a tăia.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TĂIÁ vb. v. alunga, ataca, curma, depărta, goni, interfera, intersecta, inventa, izbi, izgoni, încrucişa, îndepărta, întrerupe, întretăia, lovi, născoci, opri, plăsmui, scorni, ticlui, stârpi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tăiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. tái, 3 sg. şi pl. táie, 1 pl. tăiém, 2 pl. tăiáţi; ger. tăínd; part. tăiát

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TĂIÁ tai tranz. 1) A desprinde (o parte sau mai multe părţi) dintr-un întreg cu ajutorul unui obiect ascuţit (sau printr-un procedeu fizic, electric, chimic). ♢ tăia nodul gordian a clarifica definitiv o situaţie dificilă. tăia la piroane a spune vorbe lipsite de temei. A-l tăia (sau a nu-l tăia) (pe cineva) capul a se pricepe (sau a nu se pricepe) să facă un lucru. A spune ce-l taie capul a spune vrute şi nevrute. 2) (spaţii) A străbate cu o forţă deosebită; a despica; a spinteca. ♢ A-şi tăia drum (cale, cărare) a-şi face drum, înlăturând toate piedicile. tăia drumul (calea) cuiva a împiedica (pe cineva) să-şi continuie drumul. A o tăia de-a dreptul a merge pe drumul cel mai scurt. 3) (drumuri, râuri etc.) A traversa de-a curmezişul. 4) (părţi de text) A face să nu mai figureze. 5) (fiinţe sau părţi ale corpului) A supune acţiunii unui obiect ascuţit. tăia un pui. 6) pop. A supune unor dureri fizice. Îl taie la stomac. Gerul (sau vântul) taie obrajii. 7) A face să se întrerupă; a opri; a curma. tăia vorba. 8) (rămăşaguri) A consfinţi prin desprinderea mâinilor unite a două persoane cu o lovitură de palmă. 9) (pachetul de cărţi în procesul unui joc) A despărţi în două părţi punând jumătatea de sus de desubt (sau invers). /<lat. taliare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE TĂIÁ mă tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de tăieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, cărări) v. A SE ÎNTRETĂIA. ♢ A i tăia (cuiva) drumurile (sau cărările) a ajunge în impas; a nu mai şti cum s-o scoată la capăt. 3) (despre textile) A se rupe în direcţia firului ţesut. 4) (despre lapte) A se îndesi la fiert ca urmare a alterării. 5) (despre creme, maioneze) A-şi pierde calităţile prin neomogenizarea părţilor componente. 6) A deveni mai puţin intens. Gerul s-a tăiat. ♢ A i tăia pofta a-i trece dorinţa de a face ceva. A i tăia (mâinile şi picioarele) a simţi moleşeală; a se muia. A i tăia răsuflarea a i se opri răsuflarea (de frică sau de emoţie). /<lat. taliare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tăiá (tái, tăiát), vb. – 1. A diviza ceva cu un obiect tăios. – 2. A fi ascuţit, tăios. – 3. A divide, a separa. – 4. A ciopli, a şlefui, a da formă. – 5. A despărţi un grup de cărţi de joc cu o altă carte. – 6. A simţi nevoia defecării. – 7. A reţine, a împiedica, a întrerupe. – 8. A scurta drumul. – 9. A bate cu o carte mai mare la jocurile de cărţi. – 10. A amesteca cu apă, a boteza. – 11. A curăţa de ramuri uscate, a emonda. – 12. A suprima. – 13. A ucide, a executa, a sacrifica. – 14. A hotărî, a stabili. – 15. A valora, a costa. – 16. (înv.) A falsifica monedă. – 17. (refl.) A se brînzi (laptele). – 18. (refl.) A se încrucişa. – 19. (refl.) A se slăbi, a i se şterge efectul. Mr. tal’u, tăl’are, megl. tal’u, tăl’ari, istr. tal’u. lat. talĭāre (Cipariu, gram., 33; Puşcariu 1711; REW 8542), cf. vegl. tal’uor, it. tagliare, prov., port. talhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. tajar. Der. tăiat, s.n. (acţiunea de a tăia); tăiere, s.f. (acţiunea de a tăia; ucidere, sacrificare); tăietor, s.m. (persoană care taie ceva; pădurar, călău); tăietor, s.n. (făgaş, tăiş; buştean de tăiat lemne; stivă, magazie de lemne); tăi(e)toare, s.f. (topor, secure); tăi(e)tură, s.f. (săpătură, incizie; decupaj, retezătură; ştersătură; înţepătură, zvîcnet; curătură, teren despădurit); tăi(e)ţei, s.m. pl. (paste făinoase, tocmagi); tăios, adj. (care taie, ascuţit); tăi(u)ş, s.n. (partea ascuţită a unei unelte; arg., briceag); taimălai, s.n. (joc de copii); taie-babă (var. taie-paie, taie-fugă), s.m. (lăudăros, fanfaron); strătăia, vb. (a tăia, a întrerupe), invenţie nefericită a lui Vlahuţă, după fr. entrecouper (Tiktin).

Trimis de blaurb, 18.02.2009. Sursa: DER