- tăiat
- TĂIÁT1 s.n. Faptul de a (se) tăia. – v. tăia.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂIÁT2, -Ă, tăiaţi, -te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărţi necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre ţesături) Destrămat în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respiraţie) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărţi de joc) Despărţit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [pr.: tă-iat] – v. tăia.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂIÁT adj. 1. v. despicat. 2. v. retezat. 3. v. sculptat. 4. v. operat. 5. v. tuns. 6. v. anulat. 7. brânzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte tăiat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTĂIÁT s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculp-tare. 4. v. retezare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăiát s. n. (sil. tă-iat)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictăiát adj. m. (sil. tă-iat), pl. tăiáţi; f. sg. tăiátă, pl. tăiáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.