ghilotină

GHILOTÍNĂ, ghilotine, s.f. 1. Instrument de execuţie a celor condamnaţi la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuţită, care serveşte la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ghilotínă s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl. ghilotíne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GHILOTÍN//Ă ghilotinăe f. ist. 1) Instrument de execuţie prin decapitare a celor condamnaţi la moarte. 2) tehn. Maşină prevăzută cu un dispozitiv pentru tăiat diferite materiale (hârtie, plăci metalice etc.). /<fr. guillotine

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GHILOTÍNĂ s.f. 1. Instrument de decapitare, constând dintr-un cuţit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (Poligr.) Maşină de tăiat hârtia. [< fr. guillotine, cf. Guillotin – medic francez].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2005. Sursa: DN



GHILOTÍNĂ s. f. 1. instrument de decapitare dintr-un cuţit care alunecă pe două ghidaje peste gâtul celui condamnat. 2. (poligr.) maşină de tăiat hârtia. ♢ foarfece pentru tăiat foi de tablă. (< fr. guillotine)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN