marcotă

MARCÓTĂ, marcote, s.f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MARCÓTĂ s. (bot.) (rar) marcotaş. (marcotă de viţă de vie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



marcótă s. f., pl. marcóte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MARCÓT//Ă marcotăe f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, şi care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obţinută prin marcotaj. [< fr. marcotte].

Trimis de LauraGellner, 20.10.2006. Sursa: DN



MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♢ plantă obţinută prin marcotaj. (< fr. marcotte)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN