- opri
- OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ tranz. A întrerupe din mers o fiinţă, un vehicul; a face să stea pe loc. ♢ expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ tranz. A reţine (prin rugăminţi) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ tranz. A reţine cu forţa, a sechestra; a aresta. 3. tranz. A reţine pentru sine, a pune deoparte, a-şi însuşi un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reţine (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. refl. A se aşeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-şi îndrepta ochii, privirea, atenţia etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenţie; a insista. 5. tranz. A împiedica de la o acţiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abţine de la ceva. [imper. sg. şi: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004. Sursa: DEX '98A (se) opri ≠ a (se) porniTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA opri ≠ a permiteTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se opri ≠ a continua, a se mişcaTrimis de siveco, 07.01.2009. Sursa: AntonimeOPRÉŞTE interj. 1. v. stop! 2. ho.Trimis de siveco, 08.07.2008. Sursa: SinonimeOPRÍ vb. I. 1. a sta, (înv. şi reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a opri.) 2. v. poposi. 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a opri la un han.) 4. v. abate. 5. v. stabili. 6. v. staţiona. 7. v. stopa. 8. v. frâna. 9. v. sta. 10. v. închide. II. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au opri lucrul în semn de protest.) 3. a(-şi) înceta, a(-şi) întrerupe, a(-şi) sista, a(-şi) suspenda. (Uzina şi-a opri activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. şi Bucov.) a stâmpi, (înv.) a pristoi. (S-a opri din cântat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a opri brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a opri respiraţia, de emoţie.) 7. v. curma. 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a opri din mâncat.) III. 1. v. împiedica. 2. a împiedica, a reţine, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot opri să...) 3. v. reţine. 4. v. abţine. IV. 1. a păstra, a reţine, a rezerva. (Ţi-am opri bilete la spectacol.) 2. v. reţine. 3. a păstra, a rezerva, a ţine. (I-a opri loc la rând.) v. 1. a interzice. (Te opri să te mai duci acolo!) 2. v. prohibi. 3. v. interzice.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoprí vb. (sil -pri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OPR//Í opriésc tranz. 1) A face să se oprească. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispoziţii etc.) A pune sub interdicţie; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE OPR//Í mă opriésc intranz. 1) A-şi întrerupe mişcarea sau funcţionarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se aşeza temporar undeva. 3) A-şi înfrâna pornirile; a se reţine; a se înfrâna; a se stăpâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXoprí (oprésc, oprít), vb. – 1. A reţine, a para. – 2. A reţine, a conţine, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti "a susţine" şi opor. – Der. opreală, s.f. (oprire, popas; încetare, sfîrşit; închisoare); oprelişte, s.f. (înv., oprire, detenţie; înv., prohibiţie); oprea, interj. (stai, opreşte-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susţinător); opritoare, s.f. (piedică, obstacol); opritură, s.f. (interdicţie; pădure în care e oprită tăierea copacilor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
