- cursiv
- CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CURSÍV adj. (tipogr.) italic, (înv.) curent. (Caracter cursiv de literă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCURSÍV adj. v. fluent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecursív adj. m., pl. cursívi; f. sg. cursívă, pl. cursíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCURSÍV1 cursive n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitând scrisul de mână. /<fr. cursif, lat. cursivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCURSÍV2 adv. (despre stil sau vorbire) Fără efort; fluent; curent; curgător. /<fr. cursif, lat. cursivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCURSÍV3 cursivă (cursivi, cursive) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizează prin fluenţă, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. /<fr. cursif, lat. cursivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCURSÍV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, uşor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mână; italic. [< fr. cursif].Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DNCURSÍV, -Ă I. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, uşor. II. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. s. n. material publicistic de proporţii reduse, scris fluent şi cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.