- strâmb
- STRÂMB, -Ă, strâmbi, -e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat. ♦ (Despre oameni sau părţi ale corpului lor) Încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de şale; p. ext. deformat, pocit. 3. fig. Nedrept, injust, incorect. ♦ Făcut pentru a înşela. II. adv. 1. Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit. ♢ expr. A sta (sau a şedea) strâmb şi a judeca drept = a recunoaşte adevărul. 2. Într-o parte, pieziş; p. ext. în neorânduială, dezordonat. ♢ expr. A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forţat, nesincer. A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, duşmănos. A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală. 3. În mod fals, mincinos, neadevărat.Trimis de gudovan, 19.07.2004. Sursa: DEX '98Strâmb ≠ drept, largTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSTRÂMB adj. v. contrafăcut, eronat, greşit, inautentic, inexact, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, nedrept, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRÂMB adj., adv. 1. adj. v. deformat. 2. adj. v. îndoit. 3. adj. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strâmbat. (Cui strâmb.) 4. adj. v. îndoit. 5. adj. v. scâlciat. 6. adj. v. povârnit. 7. adj. (prin Transilv.) jimb. (Are picioarele strâmb.) 8. adj. v. adus. 9. adj. v. urât. 10. adj. v. desfigurat. 11. adv. v. saşiu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRÂMB adj., adv. v. fals.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRÂMB s. v. inechitate, injustiţie, nedreptate, neechitate, nejustiţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrâmb adj. m., pl. strâmbi; f. sg. strâmbă, pl. strâmbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRÂMB1 adv. 1) (în opoziţie cu drept) Cu deviere de la poziţia normală; într-o parte. A merge strâmb. A creşte strâmb. ♢ A sta (sau a şedea) strâmb şi a judeca drept a se comporta cum se cuvine, indiferent de condiţii. A râde (sau a zâmbi, a surâde) strâmb a râde (sau a zâmbi, a surâde) forţat. A se uita strâmb a privi cu ochii răi. A călca strâmb a apuca pe o cale greşită. 2) fig. În mod neadevărat, mincinos. A vorbi strâmb. /<lat. strambusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRÂMB2 strâmbă (strâmbi, strâmbe) 1) (în opoziţie cu drept) Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete strâmb. ♢ Mărturie strâmbă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare strâmbe. Gură strâmbă. /<lat. strambusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstrîmb (-bă), adj. – 1. Sucit, pieziş, care nu este drept. – 2. Nedrept, injust. – Mr. strîmbu. lat. strambus, forma vulgară de la strabus (Cipariu, Arhiv., 209; Diez, I, 402; Tiktin; REW 8281; Pascu, I, 160), cf. it. strambo "cu picioare scurte", alb. stremp (Philippide, II, 655). – Der. strîmba, vb. (a suci, a îndoi; a imita, a copia, a contraface; refl., a se schimonosi, a face grimase; refl., a se prăpădi de rîs, refl., înv., a insulta); strîmbătate, s.f. (nedreptate, inechitate); strîmbătură, s.f. (obiect sucit; grimasă, schimonoseală); Strîmbă-Lemne, s.m. (personaj fabulos care apare în unele poveşti).Trimis de blaurb, 31.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
