fals

fals
FALS, -Ă, (I) falşi, -se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Uşă (sau fereastră) falsă = uşă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Prefăcut, făţarnic, ipocrit. 3. (muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ♢ (Adverbial) Cântă fals. II. s.n. (jur.) Infracţiune săvârşită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ştersături făcute cu rea-credinţă, prin imitarea semnăturii, denaturarea conţinutului, substituire de persoane etc. ♢ expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în faţa justiţiei ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declaraţii. [var.: (I) falş, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

Fals ≠ adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document fals.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) postiş, (reg.) prepus. (Păr fals; dinţi falsşi.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani falsşi.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strâmb. (Aur fals.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. greşit. 8. adj. eronat, greşit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O ştire fals.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (psih.) falsă recunoaştere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strâmb. (Jură fals.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet fals.) 14. adj. pretins. (Un fals inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj fals.) 18. adj. nearmonios. (Note fals.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fals adj. m., pl. falşi; f. sg. fálsă, g.-d. art. fálsei, pl. fálse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

fals s. n., pl. fálsuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FAL//S1 falssă (falsşi, falsse) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie falssă. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document fals. 3) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; făţarnic. 4) şi adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. /<lat. falsus, it. falso
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FALS2 falsuri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conţinând adaosuri, ştersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FALS s.n. Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ştersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].
Trimis de LauraGellner, 19.06.2006. Sursa: DN

FALS, -Ă adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) Care sună contrar legilor armoniei; greşit. [var. falş, -ă adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].
Trimis de LauraGellner, 19.06.2006. Sursa: DN

fals (fálsă), adj. – Care este contrar adevărului, mincinos. – var. falş. lat. falsus (sec. XIV). Pronunţarea falş (‹ germ. falsch, cf. ceh. faleš, pol. falsz, rus. fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – Der. fals, s.n. (neadevărat); falsar, s.m. (înv., falsificator), din lat. falsarius (sec. XIX); falset, s.m., din it. falsetto; falsifica, vb., din lat. falsificare (sec. XIX); falsificator, s.m., din fr. falsificateur; falsitate, s.f., din lat. falsitas (sec. XIX).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

FALS, -Ă I. adj. 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ♢ care are numai aparenţa adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • Fals — Saltar a navegación, búsqueda Fals País …   Wikipedia Español

  • falş — FALŞ, Ă adj. v. fals. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FALŞ, Ă adj. v. fals. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • falš — fȁlš [b] (I)[/b] prid. <indekl.> DEFINICIJA reg. 1. koji je krivotvoren; patvoren [to je falš vino] 2. koji nije pravi; kriv, pogrešan [falš ton] ETIMOLOGIJA njem. falsch …   Hrvatski jezični portal

  • falš — fȁlš [b] (II)[/b] pril. DEFINICIJA na pogrešan način [pjevati falš] ETIMOLOGIJA vidi falš [b] (I)[/b] …   Hrvatski jezični portal

  • Fals — Fals, Falserthal, so v.w. Vals, Valserthal …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Fals — Fals, S. Falz …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • fals — ● fals, fulus nom masculin (latin follis) Monnaie arabe de cuivre (du VIIe s. à nos jours) …   Encyclopédie Universelle

  • fals — Mot Monosíl·lab Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • Fals — Pour la monnaie, voir Fals (monnaie). 44° 05′ 38″ N 0° 40′ 32″ E / …   Wikipédia en Français

  • fals — I fals 1. fals sb., en, e, ene (en kant) II fals 2. fals: til fals (som er til at bestikke) …   Dansk ordbog

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”