fals

FALS, -Ă, (I) falşi, -se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Uşă (sau fereastră) falsă = uşă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Prefăcut, făţarnic, ipocrit. 3. (muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ♢ (Adverbial) Cântă fals. II. s.n. (jur.) Infracţiune săvârşită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ştersături făcute cu rea-credinţă, prin imitarea semnăturii, denaturarea conţinutului, substituire de persoane etc. ♢ expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în faţa justiţiei ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declaraţii. [var.: (I) falş, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98



Fals ≠ adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document fals.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) postiş, (reg.) prepus. (Păr fals; dinţi falsşi.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani falsşi.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strâmb. (Aur fals.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. greşit. 8. adj. eronat, greşit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O ştire fals.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (psih.) falsă recunoaştere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strâmb. (Jură fals.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet fals.) 14. adj. pretins. (Un fals inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj fals.) 18. adj. nearmonios. (Note fals.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



fals adj. m., pl. falşi; f. sg. fálsă, g.-d. art. fálsei, pl. fálse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



fals s. n., pl. fálsuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FAL//S¹ falssă (falsşi, falsse) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie falssă. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document fals. 3) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; făţarnic. 4) şi adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. /<lat. falsus, it. falso

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FALS² falsuri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conţinând adaosuri, ştersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FALS s.n. Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ştersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].

Trimis de LauraGellner, 19.06.2006. Sursa: DN



FALS, -Ă adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) Care sună contrar legilor armoniei; greşit. [var. falş, -ă adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].

Trimis de LauraGellner, 19.06.2006. Sursa: DN



fals (fálsă), adj. – Care este contrar adevărului, mincinos. – var. falş. lat. falsus (sec. XIV). Pronunţarea falş (‹ germ. falsch, cf. ceh. faleš, pol. falsz, rus. fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – Der. fals, s.n. (neadevărat); falsar, s.m. (înv., falsificator), din lat. falsarius (sec. XIX); falset, s.m., din it. falsetto; falsifica, vb., din lat. falsificare (sec. XIX); falsificator, s.m., din fr. falsificateur; falsitate, s.f., din lat. falsitas (sec. XIX).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



FALS, -Ă I. adj. 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ♢ care are numai aparenţa adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN