zgâmboi

zgâmboi
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s.m. (fam.) Copil (mic), puşti, pici. – et. nec.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZGÂMBOÍ2, zgâmboiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – et. nec.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ZGÂMBOÍ2 vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
Trimis de tavi, 15.05.2004. Sursa: DOOM

ZGÂMBÓI1, zgâmbói, s.m. zgâmboi; mucos, copil neastâmpărat. 2. Organ sexual masculin, penis. (etim. neclară; prob. de natură expresivă, de la *zgâmb = strâmb, care ar putea eventual reprezenta gr. σκαμβός, σκιμβός = strâmb; cf. it. sghembo = strâmb şi lat. stlembus, strambus; d.p.d.v. semantic, se explică făcând trimitere la scălâmbăielile şi schimonoselile copiilor prost crescuţi)
Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER

ZGÂMBÓI s. v. copil, pici, prichindel, puşti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ZGÂMBOÍ vb. v. maimuţări, poci, schimo-nosi, strâmba.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zgâmbói s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

zgâmboí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sgîmbói (-i), s.m. – 1. Copil, puşti, mucos. – 2. Penis. – var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb "sucit" care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός "sucit", cf. it. sghembo "sucit" (în contra REW 8027) şi lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba "ciupercă" (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuţi. Aparţin aceleiaşi familii: năsgîmb, s.m. (copil poznaş; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s.m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 şi Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ "ruşine", nesramĭnŭ "neruşinat"; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Puşcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moştenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverşunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba "bot" (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s.f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîţi); scălîmbă(ie)tură, s.f. (schimonositură).
Trimis de blaurb, 12.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • copil — COPÍL1, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ loc. adv. De (mic) copil = din… …   Dicționar Român

  • maimuţări — MAIMUŢĂRÍ, maimuţăresc, vb. IV. 1. tranz. A imita pe cineva (pentru a l lua în râs); a maimuţi. 2. refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuţă + suf. ări. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • puşti — PUŞTI, puşti, s.m. (fam.) Băiat tânăr, băieţaş, copil; copil ştrengar. – cf. tc. p u ş t desfrânat . Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PUŞTI s. pici, prichindel, ţânc, (reg.) pricolici, (fam.) zgâmboi, (fig.) năpârstoc. (Un puşti de… …   Dicționar Român

  • zgâmboia — ZGÂMBOIÁ, zgâmbói, vb. I. refl. A se holba, a se zgâi. (zgâmboi1 + suf. a) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER  ZGÂMBOIÁ vb. v. bulbuca, căsca, holba, mări, umfla, zgâi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”