- maimuţări
- MAIMUŢĂRÍ, maimuţăresc, vb. IV. 1. tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuţi. 2. refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuţă + suf. -ări.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MAIMUŢĂRÍ vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai maimuţări atâta!) 2. (rar) a maimuţi. (A maimuţări pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se maimuţări în comportare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemaimuţărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. maimuţărésc, imperf. 3 sg. maimuţăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. maimuţăreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MAIMUŢĂR//Í maimuţăriésc tranz. (persoane şi manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuţă + suf. maimuţăriăriTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MAIMUŢĂR//Í mă maimuţăriésc intranz. fam. A-şi urâţi în mod voit expresia feţei; a face grimase. /maimuţă + suf. maimuţăriăriTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.