- imita
- IMITÁ, imít, vb. I. tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IMITÁ vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl imita în toate.) 2. v. mima. 3. a copia, (depr.) a pastişa. (imita stilul lui...)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeimitá vb., ind. prez. 1 sg. imít, 3 sg. şi pl. imítăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IMITÁ imít tranz. 1) (felul de a fi, de a gândi şi de a acţiona al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil; a copia. 2) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a copia. 3) (opera, stilul sau felul de a lucra al unui autor) A accepta în calitate de model; a considera ca fiind demn de urmat. /<fr. imiter, lat. imitariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMITÁ vb. I. tr. 1. A face (sau a încerca să facă) exact ceea ce vede (sau a văzut) că face sau a făcut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimuţări. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imít, -tez, 3,6 -tă. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DNIMITÁ vb. tr. 1. a-şi însuşi felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♢ a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuţări. 2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. ♢ a reproduce cu fidelitate, a copia. (< fr. imiter, lat. imitari)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.