- maimuţar
- MAIMUŢÁR, maimuţari, s.m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuţa prin bâlciuri; p.ext. om caraghios. – Din maimuţă + suf. -ar.Trimis de claudia, 23.09.2003. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
maimuţar
Look at other dictionaries:
maimuţări — MAIMUŢĂRÍ, maimuţăresc, vb. IV. 1. tranz. A imita pe cineva (pentru a l lua în râs); a maimuţi. 2. refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuţă + suf. ări. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… … Dicționar Român
