- maimuţă
- MAIMÚŢĂ, maimuţe, s.f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformaţia exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente şi sociabile, cu un spirit de imitaţie foarte dezvoltat. 2. (fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obişnuieşte să imite pe alţii. – cf. ngr. m a i m ú, tc. m a y m u n.Trimis de claudia, 27.12.2008. Sursa: DEX '98MAIMÚŢĂ s. (zool.) (înv. şi reg.) moimă, (Ban. şi Transilv.) maimucă, (înv.) simie. (Gorila este o maimuţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMAIMÚŢĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemaimúţă s. f., g.-d. art. maimúţei; pl. maimúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAIMÚŢ//Ă maimuţăe f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configuraţia corpului asemănătoare cu cea a omului, care trăieşte în Asia, Africa şi America de Sud. 2) fig. depr. Persoană care obişnuieşte să imite pe alţii. 3) depr. Om urât. [G.-D. maimuţei] /<ngr. maimú, turc. maymunTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmaimúţă (maimúţe), s.f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuţă. – 3. Fmeie uşoară. – var. (Mold.) momiţă, (înv.) moimiţă, moniţă, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuţă, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Şeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă şovăire, este maimuţă, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuţi, vb. (a imita); maimuţări, vb. (a imita); maimuţărie (var. maimuţăreală), s.f. (imitaţie ridicolă, contrafacere, simulacru); momiţi (var. moniţări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momiţărie (var. moniţărie), s.f. (Mold., imitaţie); maimuţăresc, adj. (ca de maimuţă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.