antropopitec

ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s.m. Maimuţă conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque.

Trimis de ana_zecheru, 07.03.2004. Sursa: DEX '98



antropopitéc s. m., pl. antropopitéci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTROPOPITÉ//C antropopitecci m. Maimuţă fosilă considerată precursor al omului. /<fr. anthropopitheque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ANTROPOPITÉC s.m. (Pal.) Animal asemănător unei maimuţe considerat ca precursor al omului. [pl. -ci. / < fr. anthropopithèque, cf. gr. anthropos – om, pithekos – maimuţă].

Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN



ANTROPOPITÉC s. m. maimuţă considerată strămoş al omului. (< fr. anthropopithèque)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN