schimonosí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. schimonoseáscã … Romanian orthography
maimuţări — MAIMUŢĂRÍ, maimuţăresc, vb. IV. 1. tranz. A imita pe cineva (pentru a l lua în râs); a maimuţi. 2. refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuţă + suf. ări. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
corchezi — CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. tranz. (reg.) A schimonosi, a poci, a împestriţa limba. – cf. magh. k u r k á z n i. Trimis de IoanSoleriu, 18.05.2004. Sursa: DEX 98 corchezí vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
izmeni — IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. refl. (fam.) 1. A se purta fără naturaleţe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti a schimba . Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
schimonoseală — SCHIMONOSEÁLĂ, schimonoseli, s.f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [var.: (reg.) schimoseálă s.f.] – Schimonosi + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHIMONOSEÁLĂ s. 1. v. desfigurare. 2. v … Dicționar Român
schimonosire — SCHIMONOSÍRE, schimonosiri, s.f. Acţiunea de a (se) schimonosi şi rezultatul ei. [var.: (reg.) schimosíre s.f.] – v. schimonosi. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHIMONOSÍRE s. 1. v. desfigurare. 2. v … Dicționar Român
schimonositură — SCHIMONOSITÚRĂ, schimonosituri, s.f. 1. Grimasă, strâmbătură (a obrazului, a gurii etc.). 2. Lucru deformat, pocit, schimonosit. ♦ Monstru, pocitanie. [var.: (reg.) schimositúră s.f.] – Schimonosi + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… … Dicționar Român
schimosi — SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 schimosí, schimosésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculariza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scâlcia — SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (i se) toci încălţămintea (într o parte); a (se) deforma. 2. tranz. fig. A pronunţa incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [pr.: ci a] – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
scălâmbăia — SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. refl. (pop. şi fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [pr.: bă ia – var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCĂLÂMBĂIÁ vb … Dicționar Român