corchezi

CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. tranz. (reg.) A schimonosi, a poci, a împestriţa limba. – cf. magh. k u r k á z n i.

Trimis de IoanSoleriu, 18.05.2004. Sursa: DEX '98



corchezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corchezésc, imperf. 3 sg. corchezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. corchezeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



corchezí, corchezésc, vb. IV (reg.) 1. a împestriţa limba, a poci, a schimonosi vorbirea, a o corci, a o stropşi. 2. a începe o treabă şi a o ţine mereu încurcată. 3. a nu mai avea încotro, a se feri, a da din colţ în colţ. 4. a încălzi puţin un lichid; a dezmorţi.

Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR