- corci
- CORCI1, corci, s.m. (reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.Trimis de IoanSoleriu, 13.10.2005. Sursa: DEX '98CORCÍ2, corcesc, vb. IV refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucişa, a se amesteca. – Din corci1.Trimis de IoanSoleriu, 13.07.2006. Sursa: DEX '98CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCORCÍ vb. (biol.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucişa. (Două specii de animale se pot corci.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeVIŢA-CÓRCILOR s. v. lăsnicior.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecorci (corcitură) s. m., pl. corciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcorcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. corceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORCI corci m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcsTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CORC//Í se corciéşte intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucişa căpătând însuşiri noi. /Din corciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcórci (-oárce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformaţie de la a cruci "a încrucişa". – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucişa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s.f. (corcit; bastard).Trimis de blaurb, 30.05.2007. Sursa: DERcórci (-iuri), s.n. – (Bucov., Maram.) Desiş, tufiş, hăţiş. Rut. korč (Tiktin).Trimis de blaurb, 31.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.