- râncheza
- RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. intranz. (Despre cai) A necheza. – lat. *rhonchizare (după necheza).Trimis de dante, 04.07.2004. Sursa: DEX '98RÂNCHEZÁ vb. v. necheza.Trimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: Sinonimerânchezá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. râncheázăTrimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA RÂNCHEZÁ pers. 3 râncheáză intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi şi răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. /<lat. rhonchizareTrimis de siveco, 10.12.2006. Sursa: NODEXrînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creaţie expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, "a sforăi", lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati "a mugi", rŭzati "a necheza"; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Puşcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puţin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obţinut var. nincheza, vb. (a necheza), şi apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica şi prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie (năvârlie). Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s.f. (acţiunea de a necheza şi rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Puşcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.