schimonosire

schimonosire
SCHIMONOSÍRE, schimonosiri, s.f. Acţiunea de a (se) schimonosi şi rezultatul ei. [var.: (reg.) schimosíre s.f.] – v. schimonosi.
Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX '98

SCHIMONOSÍRE s. 1. v. desfigurare. 2. v. grimasă. 3. v. stâlcire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SCHIMONOSÍRE s. v. capriciu, chef, fando-seală, fantezie, fason, fiţă, maimuţă-reală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

schimonosíre s. f., g.-d. art. schimonosírii; pl. schimonosíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • grimasă — GRIMÁSĂ, grimase, s.f. Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ fig. Aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRIMÁSĂ s. schimonoseală …   Dicționar Român

  • schimă — SCHÍMĂ, schime, s.f. I. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă, cin. 2. Haină călugărească. II. Gest, mişcare prin care cineva vrea să exprime ceva. ♦ Mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură. – Din ngr. schima. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… …   Dicționar Român

  • capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie …   Dicționar Român

  • desfigurare — DESFIGURÁRE, desfigurări, s.f. Faptul de a desfigura; urâţire, pocire, sluţire. – v. desfigura. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESFIGURÁRE s. deformare, deformaţie, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare,… …   Dicționar Român

  • jimbătură — JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s.f. (reg.) 1. Defect de conformaţie a gurii; schimonosire. 2. fig. Încreţituri la suprafaţa unei ape. – Jimba + suf. ătură. Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX 98  jimbătúră s. f., g. d. art. jimbătúrii; pl …   Dicționar Român

  • maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… …   Dicționar Român

  • pocitură — POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru,… …   Dicționar Român

  • rictus — RÍCTUS, rictusuri, s.n. Contracţie a muşchilor feţei, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracţie, care apare în unele boli ale sistemului nervos şi dă impresia de râs forţat. – Din fr., lat.… …   Dicționar Român

  • schimonositură — SCHIMONOSITÚRĂ, schimonosituri, s.f. 1. Grimasă, strâmbătură (a obrazului, a gurii etc.). 2. Lucru deformat, pocit, schimonosit. ♦ Monstru, pocitanie. [var.: (reg.) schimositúră s.f.] – Schimonosi + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… …   Dicționar Român

  • schimosire — SCHIMOSÍRE s.f. v. schimonosire. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”