scâlcia

scâlcia
SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (i se) toci încălţămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. tranz. fig. A pronunţa incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [pr.: -ci-a] – et. nec.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂLCIÁ vb. 1. a (se) deforma, a (se) strâmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au scâlcia prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au scâlcia tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stâlci, a stropşi, (fig.) a schingiui. (A scâlcia cuvintele, când vorbeşte.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

scâlciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. scâlciéz, 3 sg. şi pl. scâlciáză, 1 pl. scâlciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. scâlciéze; ger. scâlciínd (sil. -ci-ind)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCÂLCI//Á scâlciaéz tranz. 1) A face să se scâlcieze; a scrombăi. 2) fig. (cuvinte) A denatura încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci; a schingiui. [Sil. -ci-a] /<lat. excalciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SCÂLCI//Á pers. 3 se scâlciaeáză intranz. (mai ales despre încălţăminte) A-şi pierde forma iniţială (prin întrebuinţare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. /<lat. excalciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

scîlciá (-iéz, -át), vb. – 1. A strica ştaifurile. – 2. A strica, a desfigura, a strîmba. – 3. (Trans.) A scutura. – var. (Trans., Olt.) scălcia, scîlcii. var. a lui stîlci "a strica", pornind de la pronunţia primitivă, conformă sl., *stlci sau *stlîci: schimbarea lui stl › scl este normală, cf. sclifosi. Der. din sl. sŭklŭciti "a încreţi" (Cihac, II, 723, cf. cîlţi), din lat. calcāre (Tiktin), de la un *calce "călcîi" ‹ lat. calcem (Candrea) sau din bg. izkulčam "a se deplasa rapid" (Puşcariu, Dacor., III, 689), nu este probabilă şi nu explică der. Sensul 3 ar putea fi efectul unei confuzii cu sgîlţîi. Der. scîlcea (var. scîlcează, scălcează), s.f. (lemn cu care se bate ţesătura în război, pentru a o îndesi; lopată; unealtă de pescuit).
Trimis de blaurb, 19.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • scrombăi — SCROMBĂÍ, scrombăiésc, vb. IV. tranz. (reg.) A strica, a scâlcia încălţămintea. – Scroambă + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCROMBĂÍ vb. v. deforma, scâlcia, strâmba. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • scalciare — scal·cià·re v.intr., v.tr. CO 1. v.intr. (avere) spec. di animali, sferrare calci: il cavallo scalcia nel box | estens., dimenarsi, dibattersi: il neonato scalcia nella culla Sinonimi: calciare | dibattersi. 2. v.tr., colpire con un calcio:… …   Dizionario italiano

  • deforma — DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) modifica, a( şi) strica forma; a (se) sluţi, a (se) urâţi, a (se) poci. ♦ tranz. fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • scâlcietură — SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s.f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălţămintei). [pr.: ci e ] – Scâlcia + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • sgroppata — sgrop·pà·ta s.f. CO 1. brusco movimento effettuato da un quadrupede, spec. cavallo, asino e sim., che, inarcando la groppa e abbassando la testa, scalcia con le zampe posteriori sollevate per disarcionare chi lo sta cavalcando Sinonimi: groppata …   Dizionario italiano

  • schingiui — SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. tranz. A supune pe cineva la (mari) suferinţe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. ui. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • scâlciat — SCÂLCIÁT, Ă, scâlciaţi, te, adj. 1. (Despre încălţăminte; p. gener. despre alte obiecte) Tocit (într o parte); deformat. 2. fig. (Despre cuvinte) Schimonosit, pocit (în pronunţare). [pr.: ci at] – v. scâlcia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • scălâmbăia — SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. refl. (pop. şi fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [pr.: bă ia – var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCĂLÂMBĂIÁ vb …   Dicționar Român

  • strâmba — STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziţie strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. tranz. A face să devieze de la poziţia normală, a apleca într o parte. ♢ expr. (fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci… …   Dicționar Român

  • stâlci — STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ refl. A se lovi tare (izbindu se de ceva, căzând etc.). 2. fig. A pronunţa prost un cuvânt, deformându… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”